Marii maeștri ai Cannes-ului se văd în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest

Selecția de la Cannes reușește să îmbine, măiestru, tinere talente emergente, cu monștri sacri, pelicule europeane cu ceva nou și excitant din Asia și cu producții americane așteptate sau nescontate. Aceast melanj așteptat cu sufletul la gură, mereu entuziasmant, a devenit, în timp, o identitate de brand.

Chiar din primul an de existență, festivalul a introdus lumii întregi neorealismul italian. De atunci, a contribuit la descoperirea unor cinematografii necunoscute (printre care și cea românească), dar și la înscăunarea unor mari maeștri. La Cannes se fac glorii și, uneori, se dărâmă socluri. În ciuda surprizelor, an de an, așa cum scria recent Peter Bradshaw în The Guardian, „festivalul își aliniază gorilele alfa din liga autorilor laolaltă cu iconoclaștii proaspeți, perturbatorii tineri laolată cu băieții răi de vârsta a treia”. Pe toți îi veți puteți vedea la ediția din acest an a Les Films de Cannes à Bucarest, între 18 și 27 octombrie, la Cinema Pro, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului Roman, Cinemateca Union și Instituto Cervantes.

Family Romance, LLC., regia Werner HERZOG

Proiecție specială, Cannes 2019

Dragostea de familie ca pretext pentru afaceri: un bărbat este angajat să joace rolul tatălui dispărut al unei fetițe de 12 ani. „Credeți ori ba, cel mai proaspăt film de la această ediție este realizat de un veteran de 76 de ani” scria site-ul Mubi. Autofinanțat și filmat chiar de însuși Herzog în Japonia („mai aveam puțin și jefuiam o bancă”, mărturisește el într-un interviu), pelicula are „imediatețea frustă a unei aventuri gonzo făcută cu un plan minimal, dar cu maximum de entuziasm. Rezultatul e ceva spontan și liber, de o ciudățenie și inteligență sublime, care șterge linia dintre ficțiune și documentar. Ca și Little Joe, pelicula surprinzător de consonantă regizată de Jessica Hausner, regizorul investighează natura fragilă a autenticității în lumea modernă”.

Werner Herzog, marele și excentricul maestru german (cu 6 prezențe la Cannes, Premiul pentru cel mai bun regizor grație lui Fitzcarraldo, 1982 și F.I.P.R.E.S.C.I pentru The Enigma of Kaspar Hauser, 1975) este unul dintre puținii cineaști care îți prilejuiește o întâlnire electrică cu lumea pe care o filmează incomparabil, cu fascinație și mirare.

Le Jeune Ahmed, regia Luc și Jean-Pierre DARDENNE

Premiul pentru regie, Cannes 2019

Alături de Ken Loach, frații Dardenne sunt considerați maeștrii cinema-ului umanist, cu încărcătură socială. Poate că nu e o întâmplare că și ei și britanicul fac parte din grupul select al regizorilor care au câștigat de două ori Palme d’Or, trofeul suprem al festivalului. După ce și-au exersat mâna și obsesiile cu documentare, au debutat în ficțiune cu Falsch, în 1987. Cel de-al treilea lor film, La Promesse (1996), a fost proiectat cu importante reverberații critice în Quinzaine des Réalisateurs. În 1999, promovează în competiție cu Rosetta, pelicula ce le va aduce primul Palme d’Or, dar și Premiul pentru cea mai bun actriță – pentru debutanta Émilie Dequenne.

Frații belgieni își consolidau o reputație de promotori ai cinema-ului realist, însă nu mizerabilist, ci plin de înțelegere și chiar de suspans, dar și de cineaști care-și fac actorii să exceleze: Olivier Gourmet este desemnat cel mai bun actor la Cannes, în 2002, pentru Le Fils. În 2005, obțin cel de-al doilea și binemeritat Palme d’Or pentru răvășitorul L’Enfant. Le silence de Lorna primește Premiul pentru cel mai bun scenariu în 2008, iar Le gamin au vélo le va aduce Marele Premiu al Juriului. Distincția din acest an (cea mai bună regie) îi transformă într-unii dintre cei mai galonați și mai apreciați autori cannezi.

Le Jeune Ahmed e o poveste extrem de actuală, aceea a tentației radicalismului, spusă cu intensitate, empatie și măiestrie regizorală. În Belgia zilelor noastre, Ahmed, care are doar 13 ani, e prins între idealurile de puritate ale imamului său și tentațiile vieții de adolescent. „Un film de o forță rară”, scrie cotidianul francez Le Nouvel Observateur, iar Télérama e de părere că „frații Dardenne semnează un portret percutant, impregnat de o mare umanitate.”

Roubaix, une lumière, regia: Arnaud DESPLECHIN

În Competiție, Cannes 2019

Roubaix, o noapte de Crăciun. Comisarul de poliție Daoud și Louis, colegul său, cercetează moartea unei bătrâne. Două tinere, Claude și Marie, sunt aduse la interogatoriu. Dezabuzate, alcoolice, îndrăgostite una de alta.

Arnaud Desplechin, una dintre cele mai efervescente și mai inovatoare minți ale cinematografului francez, a fost deseori selecționat la Cannes (a avut 8 prezențe, dintre care 6 în Competiție), însă niciodată recompensat. Desplechin a apărut ca un talent unic, inclasabil, cu La sentinelle, pelicula sa de debut. A realizat apoi Comment je me suis disputé… (ma vie sexuelle), care a introdus lumii o nouă generație de actori francezi. Interpreții din filmele sale au luat des premii mari, printre ei numărându-se și Catherine Deneuve, aclamată la Cannes, în 2008 pentru Un conte de Noël.

Cu acest nou film, regizorul se inspiră, pentru prima dată, dintr-o întâmplare reală, dintr-un fapt divers sordid de acum 12 ani, ale cărui detalii n-au încetat să-l obsedeze. Pentru cotidianul La Croix, e un „film puternic despre vinovăție și milă, unde Léa Seydoux și Sara Forestier sunt impresionante.”

Sorry We Missed You, regia: Ken LOACH

În Competiție, Cannes 2019

Ken Loach a debutat inițial ca regizor de televiziune, după ce-a fost recrutat, în 1963, de BBC. Seducția marelui ecran a fost mai puternică și a devenit cel mai premiat regizor britanic de la Cannes, cu două Palme d’Or și alte 14 selecții în Competiție. Grație acestui festival a fost înscăunat ca maestrul filmelor sociale, profund implicate și angajate politic. În noua sa peliculă, proiectată în Competiția din acest an, Ricky și ai săi se zbat în datorii de câțiva ani, în Newcastle. Rămas temporar fără loc de muncă, Ricky vede o șansă formidabilă când i se ivește ocazia să fie curier și șofer pe propria sa mașină. Intră, așadar, în spirala infernală cauzată de uber-izare…

„Loach și-a antrenat privirea limpede și plină de compasiune în luptele de zi cu zi ale clasei muncitoare britanice. La vârsta de 82 de ani, reușește una dintre cele mai puternice opere ale sale cu Sorry We Missed You, o dramă de o asemenea empatie mistuitoare și disperare cotidiană, încât în puternicele momente culminante ți se oprește răsuflarea” – Hollywood Reporter.

The Traitor, regia Marco BELLOCCHIO

În Competiție, Cannes 2019

Iată alt monstru sacru, de data aceasta din prolifica cinematografie italiană, prezent în Competiția de anul acesta de la Cannes. Bellocchio regizează încă din 1965 când, rupând cu tradiția neorealistă, filmele sale puternic politizate atacau simbolurile italiene ale conformismului. Cu A Leap in the Dark (1980) câștigă cele două premii pentru actori pentru Michel Piccoli și Anouk Aimée. Apoi face saltul de la pelicule subversive precum Devil in the Flesh, ce stârnește un scandal la Cannes în 1986, la adaptări literare după Pirandello ca The Conviction (1991). În 2002, Marco Bellocchio deranjează din nou Vaticanul cu My Mother’s Smile, selecționat în Competiție la Cannes.

The Traitor, aplaudat la scenă deschisă, timp de 13 minute, de publicul de pe croazetă, se întâmplă la începutul anilor ’80, atunci când izbucnește un război între șefii mafioți sicilieni și clanurile implicate în traficul de droguri. Mafiotul Tommaso Buscetta, speriat că va fi ucis, decide să-l contacteze pe judecătorul Giovanni Falcone și să trădeze jurământul etern făcut pentru Cosa Nostra. Jurnaliștii italieni prezenți la Cannes au apreciat pelicula pentru interpretarea lui Pierfrancesco Favino, unul dintre cei mai talentați și mai versatili actori italieni și au considerat că Bellocchio a realizat, „cu o creativitate tânără, un film liber și generos.”

Matthias et Maxime, regia: Xavier DOLAN

În Competiție, Cannes 2019

Doi prieteni din copilărie se sărută pentru filmările unui scurtmetraj de amatori. În urma acestui sărut aparent inofensiv sunt nevoiți să se confrunte cu propriile preferințe, bulversându-și viețile.

Zece ani de carieră și opt lungmetraje – la doar 30 de ani Xavier Dolan, copilul teribil al cinema-ului, continuă să șocheze și să uimească. După Premiul Juriului pentru Mommy (2014) și Marele Premiu pentru Juste la fin du monde (2016), Xavier Dolan revine în Competiția de la Cannes cu o dramă intensă și delicată care explorează temele prieteniei și ale identității personale. „Noul film guraliv și bonom al lui Dolan este o poveste coming-of-age sau, mai degrabă, una despre maturizarea celor de treizeci și ceva de ani. Sau poate că e un portret al unei găști de prieteni pentru care lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel. Nu e despre o trezire sexuală, pentru că acea sexualitate nu a adormit niciodată. Dar e un love-story.” The Guardian.

Filmele Le Jeune Ahmed, Sorry We Missed You și The Traitor sunt distribuite în România de Independența Film.

Ca în fiecare an, Les Films de Cannes à Bucarest prezintă în premieră filmul care a câștigat Palme d’Or: Parasite, de Bong Joon-ho.

Invitatul special al festivalului, regizorul francez Claude Lelouch, va deschide proiecțiile cu Un homme et une femme, unul dintre puținele filme care au câștigat deopotrivă premiile Palme d’Or și Oscar.

Biletele vor fi disponibile începând cu 1 octombrie pe Eventbook.ro.