Micul robot mare

Filmul de fata este o capodopera: de departe cea mai buna pelicula al acestei veri, un excelent film de animatie si o poveste care l-ar putea impresiona chiar si pe Ebenezer Scrooge. Scenariul atinge o coarda sensibila, absenta dialogului in prima jumatate a peliculei face ca mesajul sa devina unul universal, indiferent de limba sau nationalitatea privitorului, iar la sfarsit – dupa ce ai ras, ai plans si te-ai minunat alaturi de Wall-E – te coplesesc emotii similare celor create de filme clasice cum sunt „Casablanca” sau „2001: O odisee spatiala” (la care, de altfel, veti gasi numeroase referiri de-a lungul povestii).

Fara cuvinte
Animatorii de la Pixar au mizat totul pe o carte aparent lipsita de succes: un erou mut, o planeta parasita si un mesaj ecologist. Cu toate acesta, combinatia este una castigatoare, pelicula meritand cu prisosinta cinci stele.
Povestea il are in centru pe Wall-E (voce: Ben Burtt), un robot programat sa compacteze gunoaiele de pe Pamant, al carui vocabular nu include mai mult de 2-3 cuvinte, al carui unic prieten e un gandac de bucatarie si care e obsedat de umanitate: strange obiecte care i se par interesante cu o pasiune iesita din comun (de la cuburi Rubik, la furculite, instalatii de pom si o caseta video cu muzicalul „Hello, Dolly!”, la care se uita mereu). Terra e napadita de gunoaie, putinii oameni ramasi au fost exilati pe nava spatiala Axiom si au facut din consum o religie, iar ultima speranta pentru o noua viata sta in EVE (voce: Elissa Knight), un robot trimis sa descopere o farama de vegetatie pe Pamant, care va ajunge sa il trezeasca pe Wall-E la viata. Mesajul e unul ecologist si anticonsumerist, fapt cel putin ironic avand in vedere ca Pixar face parte din marea familie Disney, care e celebra pentru asocierea dintre produsele media si atragerea copiilor in lanturile de magazine.