Mihai Petre, în „Asia Express”: „Păream mult mai agitat decât credeam că sunt de fapt”

Încă din prima etapă, ați fost văzuți ca și câștigători, atât de celelalte echipe cât și de telespectatori. Câte avantaje, dar mai ales dezavantaje crezi că v-a adus această percepție?

Mihai Petre: Pe mine mă bucură foarte mult această percepție, pentru că asta înseamnă că ne facem foarte bine treaba în competiție. În general, sunt un om căruia nu îi place deloc să se plângă, așadar nu cred că imaginea creată ne-a adus vreun dezavantaj. Poate că uneori am fost votați de celelalte echipe din acest considerent, dar eu am văzut asta ca pe o provocare. Îmi plac mult provocările, în general. Deci pot să spun că această percepție are mai multe avantaje decât dezavantaje.

Faptul că sunteți foști sportivi de performanță a reprezentat un atuu puternic. Care au fost celelalte puncte forte ale voastre?

Mihai Petre: În primul rând, spiritul competitiv și dorința de a duce la bun sfârșit fiecare misiune, acestea au fost principiile după care ne-am ghidat. Sigur că în „Asia Express” a fost mult mai dificil, întrucât situațiile pe care le întâlnești acolo sunt extrem de diferite și asta te face să ieși în fiecare moment din zona ta de confort. Dar cred că fix acest context ne-a transformat în niște oameni mai buni. Sunt tare bucuros că am trăit această experiență, am învățat multe lucruri noi despre mine și m-am bucurat de fiecare dată când am găsit ”capitole” pe care le pot îmbunătăți la propria persoană. Iar „Asia Express” mi-a oferit din plin această șansă.

1 euro pe zi… Ce ați putut să vă cumparați cu acest buget?

Mihai Petre: Știți ce este ironic? Că am fost atât de focusați pe competiție încât nici nu l-am folosit de cele mai multe ori. Îi strângeam mereu. Practic, ne puteam deschide cu succes o pușculiță! (râde) Dar atunci când îi cheltuiam ne mai cumpăram covrigi, cafele…

Mihai Petre: „Nu am clacat niciodată 100%”

În ce momente ai fi vrut să renunți?

Eu nu am simțit niciodată că vreau să renunț, niciodată nu am avut conștient acest gând. Dar am simțit în anumite momente că îmi este foarte greu. Au existat zile în care am crezut că nu mai pot, dar venea imediat un moment în care realizam că trebuie să îmi bag mințile în cap și să continui, reușeam să mă adun. Am învățat asta de la antrenorul meu- că și atunci când nu mai poți, mai poți puțin. Cred foarte tare în treaba asta, tocmai de aceea nu am clacat niciodată 100%. Sigur că pe moment mi-a fost dificil, uneori m-am enervat, sau poate nu m-am comportat ca în viața de zi cu zi. Dar niciodată nu am vrut să renunț.

Și care au fost cele mai periculoase? Am urmărit episodul în care mai aveai puțin și îl luai la bătaie pe acel șofer din Georgia…

Nu acela mi s-a părut un moment periculos. Știti care este chestia? Că multe nu le realizezi pe moment, în „Asia Express”, pentru că altfel nu le-ai face. Pentru mine, deși poate pare mai puțin periculos, ce ar fi putut real să mă oprească din cursă a fost jocul de la amuletă în care am încercat să ridic acea sanie, având un spate cu mari probleme. Am aceste probleme de mult timp, iar ăsta era un moment care mă putea opri. Nu am discutat atunci acest aspect pentru că, din nou, mi-a venit în minte fraza ”atunci când nu mai poți, mai poți puțin”. Dar uitându-mă acum la TV îmi dau seama că acela a fost un moment periculos pentru mine. Poate că și altercația cu șoferul se putea transforma în ceva mai mult, dar doza de inconștiență și adrenalina din acele momente te fac să vezi lucrurile diferit.

Apropo de momente tensionate… cât de mult v-a pus la încercare „Asia Express” relația dintre voi doi?

Cred că „încercare” este un cuvânt mult prea mare. Noi avem o relație atât de puternică, atât de sudată, încât nu cred că ceva o mai poate pune în pericol. Momente mai puțin plăcute au existat, când ne-am mai enervat amândoi în timpul misiunilor, însă relația nu a fost pusă vreodată în pericol, sincer.

Cu ce te-a surprins soția ta la „Asia Express”?

Nu m-a surprins. Știam deja că este o femeie incredibil de puternică, de echilibrată și cunoscând-o atât de bine mă așteptam să fie așa și în „Asia Express”.

Cum te vezi tu din fața micului ecran?

De multe ori mă surprinde că păream mult mai agitat decât credeam că sunt de fapt. Încep să înțeleg că în contextul din „Asia Express” era cumva justificat să se întâmple acest lucru. Poate că e un aspect negativ, dar în contextul respectiv are sens. În rest nu mă surprinde nimic. Pentru mine, deliciul este să îi văd pe ceilalți. Mă uit cu aceeași emoție și la alții pentru că descopăr contextul în care eu m-am comportat așa cum mă comportam. În această competiție contextul este foarte important, pentru că în „Asia Express” ești surprins de anumite momente. Suntem oameni și reacționăm puternic în condiții de stres. Urmează și un moment extrem de intens în emisiune în care eu voi fi pur și simplu izbit sentimental. Sunt curios cum se va vedea. Acest show este o oglindă bună și folositoare, pentru că am tras multe învățăminte din ceea ce am văzut și până la urmă asta este cu adevărat important: câștigul care vine în urma experienței, cu bune și cu rele.

Crezi că montajul final al întregului sezon redă exact ce ați trăit voi pe „Drumul Împăraților”?

Nici nu are cum să fie altfel! Vă spun cu mâna pe inimă, am experiență de zeci de ani în televiziune și nu ai cum să reinterpretezi nimic din ce s-a întâmplat acolo. Montajul spune o poveste în cel mai profesionist mod cu puțină. Sunt uimit cât poate să iasă de bine și nici nu vreau să îmi închipui ce muncă uriașă a fost în spate. În concluzie, nota 10 echipei! Până la urmă lor le datorăm faptul că suntem expuși, cu bune și cu rele, așa cum este normal într-un reality-show.  

În echipă cu Natanticu

La un moment dat, ați făcut și schimb de parteneri. A fost mai bine? Mai rău?

A fost mai rău, evident! 😀 Este greu să faci echipă cu cineva pe care nu îl cunoști atât de bine, însă clar au existat și aspecte pozitive. Eu cu Natanticu ne-am distrat foarte tare, cred că am fost mult mai relaxați în unele momente față de cele în care am fost cu soțiile, pentru că a început un soi de …. ”băiețeală”, ca să o numesc așa. Ne-am dat seama din start că noi doi nu avem nicio șansă la autostop și ne-am îmbrățișat soarta. Am mai băut o bere, am râs, clar este o altă chimie între doi bărbați și din acest motiv am fost mai relaxați, ceea ce e un aspect pozitiv. Cel negativ este ca mi-a fost tare dor de Elwira. Nu am cum să o înlocuiesc cu nimeni din lumea asta și cel mai bine îmi este atunci când sunt alături ea.

Cum au reacționat fetițele voastre când le-ați explicat că veți lipsi mult timp de acasă?

Am avut o discuție care a durat luni de zile, atât cu cea mică, cât și cu cea mare, cu care am purtat o discuție de adulți. I-am spus ce presupune și cred că am avut mare noroc cu faptul că ea este un mare fan al emisiunii „Asia Express”, motiv pentru care a și fost de acord cu plecarea noastră.

Dacă simțeam că există o problemă, nemulțumire sau tristețe, nu plecam, pentru că ele sunt cele mai importante pentru noi doi. Am fost împăcați, am adus acasă toți bunicii și știm că au avut parte de multă iubire și răsfăț. Cred că a fost un plus și faptul că au vorbit foarte mult polonă. Am senzația că pentru noi a fost mai greu, pentru că cea mai mare provocare în „Asia Express” este dorul de copii, e evident. În momentul în care îmi încolțea acest sentiment în suflet îmi era foarte greu, dar, în același timp mă simțeam și mai motivat ca niciodată să continui. Cred că doar părinții înțeleg sentimentul acesta dual.

View this post on Instagram

A post shared by Elwira Petre (@elwirapetreofficial)

Și când v-au văzut la întoarcere din „Asia Express”?

A fost fantastic, au avut o reacție extraordinară! Casa era decorată, ne-au așteptat cu confetti. A fost unul dintre cele mai plăcute momente din toată viața mea, să pot să le strâng în brațe din nou. Asta a fost cea mai lungă perioadă în care am stat despărțiți. Până acum, ”recordul” era de 4-5 zile. Știu că și pentru ele și pentru noi a fost dificil să stăm despărtiți.

În ce alte proiecte sunteți implicate acum?

Amândoi suntem implicați în proiectul vieții noastre, școala noastră de dans, Academia de dans Mihai Petre. Are deja o vârstă considerabilă și ne ocupăm de acest proiect cu tot ce implică el – de la performanță, la dans de plăcere, mișcare.

Îi învățăm pe oameni cum să trăiască mai sănătos, mai frumos, mai pe ritm și cât de importantă e mișcarea. Școala de dans înseamnă mult mai mult decât activitatea în sine și are toate zonele astea de care ne bucurăm. 

Pe lângă asta, lucrez la sezonul 2 al podcastului meu și sper să găsesc formula care să îmi permită să aduc un sezon nou mai bun. Azi, în timp ce vorbim, merg să jurizez două campionate mondiale de dans, pentru că s-a dezghețat și zona asta de competiții internaționale. Mai predau și prin alte părți, în țară sau în străinătate, iar viața trece fără să îmi dau seama. Slavă Domnului că suntem activi, norocoși și că facem ceea ce ne place.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 9