Acum 43 de ani, pe 29 iunie 1974, celebrul balerin rus Mihail Barîşnikov (69 de ani), care avea atunci 26 de ani și se afla în turneu cu Baletul Mariinsky, a cerut azil politic în Canada. Artistul a povestit despre experiență la Sibiu.
Acum 43 de ani, pe 29 iunie 1974, celebrul balerin rus Mihail Barîşnikov (69 de ani), care avea atunci 26 de ani și se afla în turneu cu Baletul Mariinsky, a cerut azil politic în Canada. Artistul a povestit despre experiență la Sibiu.
Mihail Barîşnikov a fost invitatul special al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu pe 15 şi 16 iunie, ocazie cu care a revenit asupra fugii sale din URSS:
„M-am născut sub Stalin, am fugit când era Brejnev la putere şi am ajuns sub Trump. Nu e chiar corect”, a glumit acesta la conferința de presă de la Sibiu.
Și a vorbit și despre dificultățile adaptării:
„A fost cea mai importantă experienţă a mea după ce am părăsit Uniunea Sovietică: să părăsesc o ţară în care a minţi era normal şi să încep să învăţ legea noului loc, să uit ce ştiam înainte. Când petreci 26 de ani într-un sistem… Mi-a luat ani de zile să-mi dau seama că trebuie să îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci în viaţă. Acum, sunt liber să îmi spun părerea, ceea ce nu poți face în Rusia. În special acum”, a mai spus el.
Barîşnikov s-a născut în Letonia, pe 27 ianuarie 1948, chiar în capitala statului, Riga, pe vremea în care aceasta tocmai fusese rechiziționată de sovietici, în 1944, pentru a deveni Republica Sovietică Socialistă Letonă.
Dar părinții – Alexandra și Nikolai Barîşnikov – îi erau ruși, mama a fost croitoreasă, iar tatăl, colonel sovietic. În cererea sa de azil politic, Barîşnikov explica faptul că „copilăria sa în Riga nu a fost foarte ușoară, ca fiu al unor părinți ruși”, menționează Associated Press.
„Regimul sovietic mi-a furat copilăria. Eram un băiețel rus, fiul ocupantului”, a explicat balerinul în 2002, la „Larry King Live”. Cu tatăl său nu s-a înțeles niciodată prea bine: „nu era un om foarte plăcut”, dar l-a inspirat: „manierismul său, obiceiurile sale militărești, le-am pus în coregrafiile mele”, a declarat Mihail Barîşnikov într-un interviu pentru „The New York Times”.
În schimb, mama a fost cu totul altceva… Deși îi lipsea bagajul cultural, Alexandra avea în schimb o inimă mare cât Rusia și avidă după frumusețe, ea a fost cea care l-a dus la teatru, la filarmonică, la concerte, la balet, iar întâlnirea cu baletul i-a schimbat viața pentru totdeauna. Mama însă i s-a sinucis când el era doar adolescent.
Nevoia de libertate a fost mai puternică
S-a apucat de balet la 9 ani și a ajuns foarte repede în prestigiosul balet al Teatrului Mare din Moscova. Dar Moscova devenise prea mică: Mihail Nicolaevici Barîşnikov voia mai mult.
Aflat în turneu în Canada, în plin Război Rece, balerinul cere azil politic. „Nu am fost niciodată un dizident, nici în război contra regimului. Am păstrat totdeauna distanța față de politică, și i-am supraviețuit. E adevărat, am părăsit Rusia din motive foarte serioase.
Din motive politice, dar mai ales din motive personale. Aveam 26 de ani și voiam să fiu liber! Liber să călătoresc, să întâlnesc oameni, să lucrez cu coregrafi aleși de mine, liber să fiu responsabil de viața mea. Nu să stau în genunchi pentru a cere să fiu o ființă umană”, declara Barîşnikov pentru artmony.biz. Sau pentru „New Statesman”, unde a spus:
„Sunt un individualist, iar în Rusia asta e o crimă”. Sau pentru telegraph.co.uk: „Urăsc autoritatea, îmi place să fac propriile mele greșeli”.
Fuga nocturnă
În Canada, în iunie 1974, în timpul turneului cu Baletul Mariinsky, Mihail Barîşnikov a dispărut puțină vreme și și-a sunat prietenii din America. Aceștia l-au pus în legătură cu un tânăr avocat canadian care l-a învățat cum să facă.
„Am discutat pe scurt toate opțiunile. I-am cerut să nu facem nimic până nu termin ultimul spectacol din Toronto. Am dansat și imediat după m-am ascuns în mașina lui și-am plecat”, a povestit Barîşnikov la „Larry King Live”.
Nu-și amintește cum a fost noaptea aceea:
„Am fost îngrijorat pentru tatăl meu, care încă trăia pe vremea aceea, pentru frații și surorile mele vitrege. Știam că vor fi sub lupa KGB-ului bineînțeles, și ei, și prietenii mei”.
Dar, pentru că și-a pierdut mama în copilărie, știa că trebuie să lase totul în urmă și se ghida după un singur principiu:
„Acceptă riscurile pentru că nu trăiești decât o singură dată”, a declarat pentru lefigaro.fr.