„Mondenii” ne-au povestit despre copilărie şi Moş Crăciun

Mirela Zeţa: „Aveam în jur de 5, 6 ani şi împreună cu fratele meu ne-am hotărât să îl prindem pe Moş Crăciun la ora 12 noaptea, în flagrant. Cu grijă şi emoţie am pus ceasul să sune la 12, promiţându-ne că ne vom trezi să îl surprindem pe moşu’ cum ne pune cadourile sub brad. Am dormit buştean. Dimineaţa eram tare dezamagită că nu l-am prins, cadourile nu mai aveau stralucirea de altă dată.”

Andreea Grămoşteanu: „Mama, care se deghiza în Moş Crăciun şi apoi plecam împreună pe la rude. Aveam întotdeauna un zâmbet complice, pentru că eu ştiam cine e Moşul…”

Angel Popescu: „Pe atunci locuiam la curte şi îmi amintesc că făceam cazemate din zăpada strânsă în curte, în care mă jucam cu câinele meu drag. Atmosfera era idilică, în casă mirosea a brad, cadourile erau din plin… Ce îmi puteam dori mai mult?”

Alex Bogdan: „Cea mai frumoasă amintire e de atunci când eram pe la 10 ani, stăteam cu mama în bucătărie şi o ajutam la prepararea bucatelor pentru masa de Crăciun. Evident, mai mult o încurcam, dar se bucura foarte mult că stăteam cu ea acolo. Şi mâncarea ieşea atât de bună, că îţi doreai să fie Crăciun în fiecare zi… cum de fapt şi este.”

Bogdan Cotleţ: „Îmi aduc aminte cum a venit Moş Crăciun la noi acasă şi voiam să îl trag de barbă să văd dacă e adevarată, dar nu a fost nevoie, că a tras singur de ea pentru câteva secunde ca să bea un paharel. Nu vă imaginaţi că am fost dezamăgit – din contră, chiar m-am bucurat că suspiciunile mele erau justificate. Cred că ăla a fost momentul în care mi-am dat seama cât de mult îmi place să am dreptate. Şi este foarte posibil ca atunci să fi fost ultima oară când am avut dreptate în legătură cu ceva!!!”