Pentru prima data dupa sase ani, intram in toamna meciurilor decisive de calificare cu prima sansa si cu siguranta pe care ne-o dau rezultatele bune si jocul eficient al tricolorilor din ultima vreme. Dincolo de norocul pe care l-am avut – trebuie s-o recunoastem – picand cu o singura nationala de speriat in grupa, baietii lui Piturca ne-au dat senzatia la Rotterdam si in meciurile cu Albania sau Slovenia ca numai un accident monstruos ii poate impiedica sa ajunga anul viitor in Elvetia si Austria. Ce-i drept, suntem obisnuiti sa ne dam cu stangul in dreptul cand ne e lumea mai draga, din autosuficienta si lipsa de concentrare (vezi egalul de la Erevan din preliminariile pentru CM 2006), insa dubla Stelei cu Bate Borisov a adus, pe langa calificarea ros-albastrilor in Liga Campionilor, si un efect colateral salutar: ne-a reamintit cat de bataiosi si bine claditi sunt fotbalistii bielorusi si ca a-i subestima poate fi sinucigas.