O scrisoare deschisă către teroriști în cartea „Nu veți avea ura mea”

Răvășit de durere, Leiris scrie o scrisoare deschisă către atacatori în care declară că refuză ca această crimă să îi definească viaţa, sau pe cea a copilului lor, în vârstă de numai 17 luni la timpul atacului. Și acest refuz înseamnă că nu le va da satisfacția de a-i urî.

Cartea este o oglindă a vremurilor tulburi în care trăim și în care societatea occidentală este divizată între victimizare și toleranță. Dar este totodată o poveste extrem de personală care reflectă tragedia dintotdeauna în fața pierderii persoanei iubite.

Scrisoarea lui Antoine Leiris a fost preluată de ziare şi televiziuni din întreaga lume ca un manifest împotriva urii, iar apoi dezvoltată de jurnalist într-o carte, unde spune întreaga poveste a luptei sale cu suferinţa după pierderea soţiei lui. „Nu veţi avea ura mea” este o carte despre cum el şi fiul lui, Melvil, au supravieţuit durerii. O carte plină de curaj şi sinceritate, care răspunde unei întrebări imposibile: cum pot să merg mai departe? O mărturie despre supravieţuire, ce transmite un îndemn universal la speranţă.

„…n-am să vă fac darul de a vă urî. L-aţi căutat cu orice preţ, dar să răspund urii prin furie ar însemna să cedez aceleiaşi ignoranţe care a făcut din voi ceea ce sunteţi. Vreţi să-mi fie teamă, să mă uit la concetăţenii mei cu ochii plini de neîncredere, să-mi sacrific libertatea pentru siguranţă. Aţi pierdut. Nu m-aţi scos din joc” – Antoine Leiris