După ce a prezentat știrile sportive la un post local din Argeș, apoi a lucrat doi ani într-o multinațională, Oana Moșneagu (31 de ani) a ales să-și urmeze visul: actoria. Și bine a făcut! Căci personajele negative îi ies de minune! Mai ales rolul Andreei, din serialul „Adela” de la Antena 1.
Despre ce alte alegeri inspirate a mai făcut Oana, aflați din cele ce urmează…
„Fetele bune ajung în rai… fetele rele ajung unde vor ele”. Sunt sigură că ai auzit această sintagmă. Cum o percepi tu ca și actriță? Dar ca femeie?
Cred că “Andreea”, personajul meu din “Adela”, ar putea să empatizeze mai degrabă cu sintagma asta. O şi văd spunând-o ca replica. Dar, mie, Oana, nu mi se pare mai mult decât un titlu bun de carte şi nu simt că îmi transmite ceva.
Cum a evoluat personajul tău din „Adela” de la prima citire și până acum?
Andreea trece prin provocări şi situaţii care o schimbă ca om, dar niciodată fundamental. Trece prin întâmplări şi evenimente care o marchează, care îi schimba parcursul, care mai pun, pe lângă micile victorii pe care le savurează din plin, un neajuns sau o suferinţă pe lista nefericirii ei. Dar, fundamental, rămâne aceeaşi femeie ambiţioasă, care lupta pentru ce îşi doreşte, chiar dacă are perioade în care pare că renunţă sau că nu mai are resursele necesare. Şi mai e un lucru care nu se schimbă niciodată: pendularea constantă intre sentimentul de iubire şi cel de ură în raport cu sora ei, Adela.
Ce te-a surprins cel mai tare la Andreea, personajul tău din „Adela”?
Eu, actriţă, nu ştiu cât de mult pot fi surprinsă de un personaj pe care eu îl construiesc, alături de echipă, bineînţeles, şi căruia îi găsesc motivaţii pentru fiecare acţiune sau alegere pe care el le face. Eu, omul, sunt destul de şocată să văd câtă energie, câtă ambiţie, câtă îndârjire poate să pună cineva în a obţine şi a păstra ceva ce nu îi aparţine de fapt, ceva ce e al altcuiva.
Dintre actorii cărora le dai replică în „Adela”, de la cine ai „furat” mai multă meserie?
Cred că de la Anca Sigartău. Dar încerc să fur şi de la cei cu care nu am filmat atât de mult, să înţeleg ce şi cum fac ei, şi asta pot să fac în timpul vizionării episoadelor, lucru care se întâmplă, desigur, în fiecare joi, de la 20:30, la Antena 1. Pentru că da, #dacaejoieadela.
Vara aceasta, ai avut parte de o vacanță cu peripeții. Ți-ai rupt mâna. Cum au decurs filmările pentru serial în aceste condiții?
Povestea personajului a fost adaptată la noua mea condiţie fizică. Altfel, nu puteam continua filmările şi ar fi fost imposibil să luăm o pauză de o lună şi jumătate, cât am stat eu cu mâna în gips. Nu a fost uşor pentru nimeni, le-am dat bătăi de cap şi scenariştilor, şi echipei, şi mie însămi. Dar, partea bună e că ne-am descurcat şi pentru asta le mulţumesc.
În general, personajele negative stârnesc emoții puternice în telespectatori. Care a fost cea mai memorabilă reacție pe care ai primit-o pe stradă, la magazin etc. din partea oamenilor obișnuiți?
„Doamne fereşte, nu, să nu fii ea, te rog, eşti singura persoană pe care nu aş fi vrut să o întâlnesc în viaţa reală vreodată!”. Asta a fost reacţia unei doamne de la un magazin din zona în care locuiesc, de la care cumpărăm săptămânal câte ceva, după ce a apărut personajul meu, „Bihter”, în Fructul Oprit. Amuzant e că eu făceam cumpărăturile acolo de ani de zile şi că doamna mă mai servise de foarte multe ori înainte. Probabil nu m-a observat până atunci, haha.
Cât de „rea” ești tu în viața reală?
Nu cred că sunt, când aveam vreo 20 de ani aveam tendinţa să fiu mai răutăcioasă şi mai sarcastică, dar m-am mai maturizat între timp. Dar “rea” nu cred că am ales să fiu vreodată.
Cât timp ai lucrat în multinațională? Și cu ce te-ai ocupat mai exact?
Doi ani şi jumătate. Am făcut parte din echipe de implementare de evenimente a unei companii care produce şi promovează branduri cunoscute de alcool. Evenimente, mai pe scurt, asta am făcut.
Ce alt job ți-ar fi plăcut să încerci?
Unul în zona de creaţie. Copywriter într-o agenţie de publicitate. Sau avocat. Sau psiholog. Designer de interior. Şi, mi-aş dori ca până la sfârşitul vieţii să adaug titulaturii de “actriţă” şi pe cea de “scriitoare”. E un fel de vis de-al meu, o fantezie, nu am acţionat până acum în această direcţie.
Cât de ușoară este viața de actriță în România, în acest moment? Ce sfat le-ai da tu, din perspectiva ta, tinerelor care vor să dea la Teatru?
Cred că viaţa actorilor, în general, e foarte grea şi complicată în momentul ăsta, din cauza contextului nefericit în care trăim. Eu, una, sunt o excepţie norocoasă. Am de muncă, iubesc ce fac. Dar sunt mulţi colegi care stau pe bancă, fie că sunt “ei” sau “ele”. Iar tinerelor care vor să dea la teatru pot să le dau un singur sfat: să dea! Să nu mai stea pe gânduri, să acţioneze, timpul trece şi dacă e visul lor, să acţioneze: să se pregătească pentru admitere, să îşi facă un repertoriu şi să se înscrie la facultate. Să dea examenul, să intre şi de aici.. multă baftă, putere, ambiţie, şi, iar, baftă.
Care sunt plăcerile tale vinovate dincolo de scena de teatru și de platoul de filmare?
Mâncarea. E cea mai mare, îmi place teribil să mănânc. Şi nişte melodii speciale pe care dansez eu şi prietenii mei la petrecerile noastre, haha.
Iubești? Ești într-o relație?
Oho, iubesc… Îmi iubesc meseria, sunt atât de recunoscătoare că nu am renunţat la visul meu, îmi iubesc familia, prietenii, drumeţiile pe munte, florile, primăvara, dansul, muzica, animalele. Şi sunt într-o relaţie deschisă cu toate aceste elemente ale existenţei mele, oricând pot include membri noi.
Dacă nu… ce ar trebui să facă un bărbat pentru a-ți atrage atenția?
Dacă mie nu îmi place bărbatul respectiv, e inutil să facă orice. Dacă el, aşa cum e el, fără efort, nu e un tip de om al cărui interior să mă atragă, nu are sens să facă nimic. Iar dacă sunt predispusă să îl plac, are atenţia mea deja, probabil.
Să revenim la micul ecran. Ce programe urmărești tu la TV?
La câte ore sunt pe set, la filmări, nu aş mai avea timp şi de TV. Dar de la un singur program nu fac rabat: dacă e joi, mă uit la Adela, de la 20:30, la Antena 1.