Viggo Mortensen, într-o peliculă apocaliptică: „Drumul”

Acum patru ani, Cormac McCarthy („Nu există ţară pentru bătrâni”) publica „Drumul”, un roman descris de critici drept „zguduitor”, numit de revista „Times” cartea deceniului, premiat cu un Pulitzer şi inclus de Oprah în „Book Club” – lista ei lunară de cărţi recomandate publicului (ea n-a ratat momentul şi l-a convins pe McCarthy să dea şi primul lui interviu televizat). Adaptarea unui roman atât de mare a fost o provocare pentru echipa din spatele peliculei de faţă. Iar mulţi critici au spus că nu reuşeşte să redea complexitatea originalului. Dar chiar dacă nu ai citit cartea lui McCarthy, „Drumul” te captivează şi te scufundă într-un univers post-apocaliptic sfâşietor de bine construit.

Tată şi fiu, la pas

Protagoniştii poveştii sunt un tată (Viggo Mortensen) şi fiul lui (Kodi-Smit McPhee) care se îndreaptă spre mare şi căldură. Îşi cară tot ce le-a mai rămas (după un cataclism neprecizat care a transformat natura într-un pustiu îngheţat) într-un cărucior de supermarket (!) şi îşi petrec zilele ferindu-se de găştile de canibali care terorizează puţinii supravieţuitori, mereu înfometaţi, înfriguraţi şi murdari, având drept sigură poliţă de asigurare un pistol cu două gloanţe. Tatăl îşi menţine speranţa prin puşti, căruia îi povesteşte despre mama lui (Charlize Theron) şi pe care îl protejează cu orice preţ (scena în care tatăl descoperă o cutie de cola şi i-o oferă băiatului, care nu mai gustase niciodată aşa ceva, îi rezumă la fix iubirea).