Marina Constantinescu va încerca să afle de la invitaţii ei parcursul profesional al fiecăruia, ce înseamnă reuşita pentru o publicaţie, care este situaţia actuală a presei tipărite, cum se face presă sportivă în România.
„Când am început gazetăria, acum 40 de ani, scrierea unui articol era începutul şi sfârşitul gazetăriei. Astăzi, să scrii un articol nu mai reprezintă nici 10%”, spune Ovidiu Ioaniţoaia. „Reuşita unui ziar înseamnă să vinzi ziarul. Restul e teorie. Iar presa scrisă este clar pierdere de viteză”, continuă gazetarul.
Cristian Geambaşu completează: „Publicul s-a dovedit tiran. El, în momentul de faţă, vrea cât mai mult, cât mai bun şi la cel mai mic preţ. Iar presa sportivă a avut întotdeauna costuri mai mari”.
„Din păcate, nu avem obiceiul să citim ziare. Avem un handicap istoric şi din acest punct de vedere. New York Times a apărut în 1851. Şi tot îşi pune problema să renunţe la print şi să treacă pe net”, continuă Ovidiu Ioaniţoaia.
Cei doi mai vorbesc despre presiunea timpului asupra gazetarului de presă sportivă – „meciul se termină la 21.00 şi eu trebuie să dau cronica la 20.45…”, povesteşte Cristian Geambaşu. De asemenea, sunt aduse în discuţie, pe lângă sportul rege, şi celelalte discipline, care, în opinia celor doi gazetari, nu aduc atâtea reacţii şi comentarii precum articolele despre sau în legătură cu fotbalul.