Stagiunea se încheie crepuscular la Teatrul Național București (TNB), duminica aceasta cu spectacolul “Papagalul mut”, scris și regizat de celebrul Nae Caranfil (61 de ani). A avut premiera la sfârșitul lui 2018, a fost întrerupt de necruțătoarea pandemie și s-a reluat anul trecut, cu puțin înainte de “plecarea” regretatului director al Teatrului, Ion Caramitru.
Iubitorii de teatru au de ce să-și “frece mâinile” la acest sfârșit de săptămână. Stagiunea se încheie “en fanfare” la Teatrul Național București: se reia spectacolul “Papagalul mut”, legendar deja printre spectatori, dar care nu s-a mai jucat de mult.
A început vara, anotimpul cald și-a intrat pe deplin în drepturi, așa că actorii și spectatorii, oameni fiind și ei, trebuie să-și ia o pauză.
Reprezentația eveniment cu “Papagalul mut” va avea loc duminică, 3 iulie, de la ora 19.00, la sala care, după prematura dispariție a acestuia, poartă numele regretatului director al Teatrului: Sala “Ion Caramitru”.
“Papagalul mut”, subintitulat de Caranfil “Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”, readuce în atenție o figură uitată a secolului al XVIII-lea francez: cavalerul d’Eon.
Cum de la mania lui de a se îmbrăca în femeie derivă termenul medical “eonism”, povestea capătă o spectaculoasă actualitate în contextul LGBTQIA+ actual. Strălucesc în spectacol actori precum: Vlad Logigan, Miruna Biléi sau Claudiu Bleonț.
Biletele pot fi încă cumpărate online și costă 70 sau 50 de lei (plus taxele aferente site-urilor online). Pentru că Teatrul are grijă de categoriile defavorizate, elevii, studenții și pensionarii au prețul redus la 20 de lei. Spectacolul durează două ore și un sfert și nu are pauză.
În ultimii ani, regizorii consacrați de film au început să se “dedulcească” la regia de teatru, un exemplu fiind Radu Jude, care a pus în scenă câteva spectacole la Timișoara, dar și unul la Teatrul Apollo 111 din București.
Nu este însă cazul lui Nae Caranfil, celebrul regizor al unor filme românești de mare succes, veritabile “clasice” ale cinematografiei noastre: “E pericoloso sporgersi”, “Asfalt tango”, “Filantropica” sau “Restul e tăcere”.
Pentru Caranfil, teatrul și regia de teatru nu sunt un violon d’Ingres (ca în cazul lui Jude), ci o preocupare de-o viață și o constantă a carierei sale artistice. În anii ’80, tânărul, la acea vreme, Nae Caranfil s-a afirmat regizând, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (poate cel mai bun, la acea dată, din întreaga Românie), mai precis în 1987, spectacolul “Bună seara, domnule Wilde!”.
Era vorba de o comedie muzicală, celebră în “epocă” – a avut premiera în 1971, la Nottara, în regia marelui Alexandru Bocăneț și coregrafia legendarului Cornel Patrichi –, semnată de Eugen Mirea (libret) și Henry Mălineanu (muzica).
Caranfil i-a dat, în 1987, o nouă patină, înconjurându-se de actori, tineri la acea vreme, precum: Claudiu Istodor, Oana Pellea, Maia Morgenstern sau Paul Chiribuță, în rolul lui Wilde, și transformând-o într-un nou succes.
Mai mult, însuși filmul de diplomă de la IATC al lui Nae Caranfil, unul dintre cele mai bune ale sale, de altfel, scurtmetrajul “Frumos e în septembrie la Veneția”, din 1984, era o ecranizare după o piesă de teatru celebră, a marelui scriitor Teodor Mazilu, avându-l în rolul principal pe regretatul Octavian Cotescu.
Așa că montarea cu “Papagalul mut”, pe un text scris de însuși regizorul Nae Caranfil, nu a reprezentat decât, pentru artistul deja aureolat acum de gloria câștigată prin film, reîntoarcerea la “uneltele” teatrului, după o “pauză” de aproape treizeci de ani.
Pentru această revenire la scenă, Caranfil a ales un subiect ofertant, dar practic necunoscut contemporanilor, pe care a preferat să-l trateze dramaturgic singur, scriindu-și și textul de scenă: “avatarurile” cavalerului d’Eon, personaj celebru la un moment dat, din moment ce a dat și termenul “eonism”, dar uitat astăzi.
“Papagalul mut” este, conform teatrului, “o poveste incredibilă, dar reală, având în centrul său una dintre cele mai enigmatice și fascinante figuri ale secolului al XVIII-lea, spionul travestit Charles d’Eon / Lia de Beaumont”.
“Ființă ambivalentă, atât timp cât a trăit, d’Eon a întreținut cu abilitate misterul asupra identității sale: era bărbat sau femeie?”, mai spun organizatorii. Ne este prezentată “misiunea” acestuia la curtea țarinei Elisabeta I a “marii Rusii”.
Este o lume savuroasă, cu “trecute vieți de doamne și domnițe”, cum nu mai întâlnești astăzi, cu cavaleri “fără teamă și prihană”, cărora le mai place câteodată să se deghizeze în “domnițe” și să facă pe spadasina, așa încât putem spune că regizorul și-a ales bine subiectul.
Caranfil s-a înconjurat, pentru reușita acestui spectacol, de colaboratori foarte prestigioși: scenografia este semnată de Dragoș Buhagiar, mișcarea scenică a fost asigurată de Florin Fieroiu, iar ca maestru de scrimă – da, există și așa ceva – îl avem pe Ionuţ Deliu.
Actorii, ce să mai spunem, sunt unul și unul: d’Eon este tânărul Vlad Logigan, Miruna Biléi este Ecaterina, “interesul său amoros”, iar țarina este interpretată de Raluca Petra. În rolul cavalerului Douglas, șeful delegației franceze în Rusia, apare Claudiu Bleonț, un nume care nu mai are nevoie de nici o prezentare.
Așadar, de ce trebuie să intri online, să-ți iei bilete și să vezi acest spectacol? În primul rând, pentru acest subiect spumos și inedit găsit de Nae Caranfil, “dezgropat” din negura timpului.
Apoi, pentru că Nae Caranfil, Logigan, Biléi sau Bleonț nu sunt deloc niște nume oarecare în lumea teatrului. Nu în ultimul rând, pentru că, fiind un spectacol destul de dificil de pus în scenă, cine știe când și dacă se va mai juca.