Din 2016, Paul Angelescu s-a alăturat echipei de la „România, te iubesc!” și pare că a găsit formula perfectă pentru anchetele pe care le realizează în cadrul formatului: curiozitate, perseverență, intuiție și multă muncă. Cu un strop de noroc, bineînțeles! Dincolo de investigații însă, corespondentul Știrilor Pro TV se declară un fan al documentarelor. Mai multe detalii, aflăm imediat!
Investigații, anchete, reportaje, transmisiuni din zone de conflict… Ce ți se pare cel mai incitant aspect la meseria ta?
Mi-e greu să aleg un singur lucru. În primul rând, meseria mi-a oferit oportunitatea de a vizita multe locuri unde nu cred că aș fi ajuns altfel: Hong Kong, Uzbekistan, Kuwait, Arabia Saudită, Ucraina și lista poate continua. Dar cred că cel mai incitant este sentimentul pe care îl am când îmi dau seama că am găsit cheia unei anchete. Poate fi un detaliu dintr-un teanc de documente, o mărturie, o informație primită pe surse, chiar și un moment de insipirație sau de noroc în timpul filmărilor.
Cum ar fi arătat viața ta azi, dacă nu te-ai fi îndreptat spre televiziune?
Mult mai plictisitoare, dar probabil și mult mai puțin stresantă. Însă nu aș da timpul înapoi pentru nimic. Cred că am avut șansa de a începe o meserie care mi se potrivește mănușă.
La o primă căutare, Google îți asociază numele cu un mare general român care a luptat în Primul Răzbio Mondial. Este doar o simplă coincidență?
Da, e tare amuzant. Nici măcar nu am făcut armata. Din câte știu nu există nicio legătură. Și nu, n-am niciun grad în armată sau în altă parte. 🙂 Deci n-o să pup nici pensionare anticipată și nici pensie specială :).
Legat de război, ai transmis din Ucraina și ai trait în direct pericolul războiului. Ce impact a avut această experiență asupra ta? Și cum au recționat cei din familie, iubita ta?
Profesional a fost o experiență pe care mi-am datorit-o și din care am avut foarte multe de învățat. Fac meseria asta de peste 15 ani, dar cred că a fost prima oară când am realizat cu adevărat ce înseamnă să ai responsabilitatea unei echipe. Că de deciziile și riscurile pe care mi le asumam depindeau siguranța mea, dar și a cameramanului, asistentului și traducătorului. Am mai fost întrebat de impact. Încă derulez filmul deplasării în minte. Am avut un moment când a explodat la 150 de metri de noi un proiectil. Ne-am urcat rapid în mașină și am fugit. Pe moment nu am realizat că am scăpat la mustață.
Familia și iubita m-au susținut. După primele șapte zile mama a început să se îngrijoreze destul de mult. Însă și ea, și tata au încercat să nu pună presiune și să mă încurajeze, dar simțeam în vocea lor că erau destul de afectați și se temeau pentru siguranța noastră. M-a ajutat foarte mult faptul că iubita mea a fost calmă și m-a susținut foarte mult, din prima zi de război când a sunat telefonul la 6 dimineața și încă nu hotărâsem în redacție dacă trimitem o echipă sau nu. I-am spus că aș vrea să mă duc în Ucraina și a fost de acord.
Ce alte materiale pregătești pentru „România, te iubesc!”?
Acum lucrez la o anchetă despre Delta Dunării despre cum se distrug zonele protejate și cum apar vile pe plajele de la Corbu.
La ce te uiți tu la TV când nu lucrezi?
Epic Drama , Viasat History, BBC Earth, Eurosport. Pe Epic Drama mă uit la Endeavour, Agatha Christie și Murdoch. Pe Viasat îmi plac documentarele despre Al Doilea Razboi Mondial, pe BBC Earth mă uit la aproape orice. Cred că BBC Earth are cele mai bune documentare la momentul actual. Eurosport difuzează meciurile din campionatul Angliei. De anul trecut am început să mă uit din nou la Formula 1. Seara și dimineața mai stau pe televiziunile de știri – defect profesional.
Și ce îți place să faci când ai timp doar pentru tine?
Să călătoresc, să merg cu bicicleta, să conduc, să gătesc.
Ai vreo listă a dorințelor pe care vrei să o bifezi în următoarea perioadă? Dacă da… ce ne poți dezvălui? 🙂
Aș vrea să vizitez America Centrală și America de Sud și îmi doresc foarte mult să merg pe Coasta Skeleton, din Namibia. Dar cred că va mai dura ceva până ajung pe acolo. Realist vorbind, anul acesta și anul trecut am acumulat foarte mult stres și oboseală. Așa că una din dorințe e să am o săptămână legată în care să dorm fară niciun stres :).