Piese de teatru pe care poți să le vezi și pe scenă, și ca filme. Maestrul Rebengiuc își anunță retragerea

Vine o vreme când… și cei mai mari actori sau sportivi trebuie să se retragă. Maestrul Victor Rebengiuc, ajuns la venerabila vârstă de 89 de ani, a anunțat că spectacolul în care joacă acum este ultimul în care spectatorii îl mai pot vedea, el urmând să spună astfel adio scenei.

Este vorba despre spectacolul cu piesa de teatru “Tatăl”, de Florian Zeller, în regia lui Cristi Juncu. După o avanpremieră în luna iunie, “Tatăl” se va juca pe scena Teatrului Bulandra – teatrul de care Rebengiuc și-a legat numele de-a lungul unei cariere extrem de prodigioase – în zilele de 17 și 24 iulie, iar spectacolele sunt deja sold-out.

“Tatăl” se joacă la Sala Liviu Ciulei (Schitu Măgureanu nr. 1), de la ora 19.00, iar spectacolul durează o oră și 20 de minute.

Alzheimer. Alois Alzheimer

Nu știm dacă Rebengiuc a ales în mod special acest text, ca fiind unul dintre cele mai de succes pe scena internațională a ultimilor ani, așadar oferind o partitură extrem de ofertantă unui actor aflat la sfârșit de carieră, sau a fost atras de conotațiile speciale ale piesei, un excepțional text despre bătrânețe și “vârsta a treia”.

Cert este că piesa francezului Florian Zeller se învârte în jurul lui Alzheimer și a ravagiilor bolii asociate cu acesta. Cum, care Alzheimer? Alois, conform binecunoscutului banc. Alois Alzheimer (1864-1915) a fost un psihiatru și neuropatolog german, care a studiat primul și a identificat teribila boală.

Un subiect ofertant pentru artiști

Ne amintim (încă) de filmul excepțional de acum câțiva ani, “Still Alice” (2014), pentru care actrița Julianne Moore a fost răsplătită cu Oscarul pentru rol principal, pentru interpretarea unei femei încă tinere atinse de necruțătorul flagel.

Un film mai vechi ca “Iris” (2001, regia Richard Eyre, cu Judi Dench și Jim Broadbent) o prezenta pe marea scriitoare britanică Iris Murdoch (1919-1999), care a suferit în ultimii ani de viață de cumplita maladie.

Scenariul regizorului român Nae Caranfil, respins deocamdată de două ori la concursul CNC, “Alzi” sau “În gazdă”, tratează în cheie comică moartea de Alzheimer și recenta carantină. Așadar, Alzheimer-ul și ravagiile produse de acesta nu au reprezentat un subiect tabu, de-a lungul vremii, pentru artiști și au fost atinse de către aceștia de numeroase ori.

2 Premii Oscar pentru “Tatăl”

Suntem, însă, “prizonierii” coincidențelor, iar hazardul face ca, în aceeași perioadă, pe proaspăt lansata platformă de streaming HBO Max să poată fi vizionat filmul realizat după această piesă de teatru.

Realizat de însuși dramaturgul Florian Zeller, de data aceasta în calitate de regizor, filmul “Tatăl” / “The Father” a fost un mare succes al anului 2020, fiind răsplătit anul următor cu două Premii Oscar: pentru interpretul rolului principal, celebrul actor Anthony Hopkins, și pentru cel mai bun scenariu adaptat.

Comparație teatru-film

Așadar, cei care nu au mai apucat bilete la “Tatăl” cu Rebengiuc sau din motive obiective nu se pot deplasa la spectacolul de teatru, dar și cei care, pur și simplu, își doresc să compare cele două versiuni și performanțe interpretative, trebuie doar să se aboneze la platforma de streaming (dacă nu au făcut-o până acum) și să apese butonul de play.

Trebuie să mai spunem și că spectacolul de la Bulandra regizat de Cristi Juncu are traducerea piesei făcută de Carmen Iernilă, iar adaptarea scenică a acesteia de actrița Raluca Aprodu. Scenografia spectacolului este semnată de reputata Carmencita Brojboiu.

“Poveste de familie”

Lui Victor Rebengiuc (aflat în rolul bătrânului André, “tatăl”) îi stau alături, în acest spectacol, actori numai unul și unul: Ana Ioana Macaria (Anne), Cătălin Babliuc (Bărbatul), Oana Tudor (Femeia), Maria Veronica Vârlan (Laura) și Constantin Dogioiu (Pierre).

“Profund emoționant, Tatăl este o poveste de familie serioasă și realistă și o privire nesentimentală, intens emoțională asupra lumii prin ochii unui bărbat care se confruntă cu demență, o ilustrare dramatică a pierderilor fizice care apar împreună cu cele mentale”, spun responsabilii teatrului.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 5

Succes cu Alzheimer

Filmul lui Florian Zeller, care, cum spuneam, poate fi văzut pe HBO Max, are însă o poveste mult mai lungă (și de succes). Considerat de către revista “Times” “cel mai incitant dramaturg al vremii noastre”, autor a peste 10 piese, care-au fost montate în mai mult de 45 de țări, Zeller (43 de ani împliniți recent, parizian de baștină) pur și simplu nu a găsit regizor care să-i transforme într-un film piesa, considerată prea tristă și sumbră pentru cinema.

Prin urmare, și-a “suflecat mânecile” și a devenit și regizor de film, după ce și-a adaptat într-un scenariu piesa, colaborând cu reputatul dramaturg, scenarist și regizor Christopher Hampton. L-a ales pentru rolul principal pe Anthony Hopkins, la rândul lui un mare actor aflat la zenit (și l-a dorit neapărat și a așteptat din 2017 acceptul acestuia), pentru partitura Annei pe Olivia Colman, altă actriță “de Oscar”, iar restul este istorie: două Premii Oscar și încă 4 nominalizări, printre care pentru cel mai bun film.

Pulitzer pentru dramaturgie

“Tatăl” nu este însă singurul caz de acest tip: piesă de teatru care în același timp să poată fi văzută în montarea ei de pe o scenă bucureșteană și, pe una dintre platformele de streaming apărute “ca ciupercile după ploaie”, în adaptarea ei cinematografică, sub formă de film.

“Ținutul din miezul verii” (în original “August: Osage County”) a avut premiera pe Broadway la Teatrul Imperial pe 4 decembrie 2007, iar piesa dramaturgului american Tracy Letts a fost distinsă, în 2008, cu Premiul Pulitzer pentru dramaturgie.

“Trei surori” și-o mamă crudă

Nu a trecut mult și piesa a ajuns și pe scenele bucureștene: regizorul Vlad Massaci a montat-o la Teatrul Mic, cu o distribuție în care se aflau Rodica Negrea, Andreea Grămoșteanu, Silvana Mihai, Claudiu Istodor sau băiatul său, Tudor Aaron Istodor. “Ținutul din miezul verii” a fost prima premieră a Teatrului Mic din stagiunea 2017-2018, iar mai târziu a fost selectată și în Festivalul Național de Teatru (FNT) din 2018.

Despre ce-i vorba? “Trei surori se întorc acasă în momentul în care tatăl lor dispare într-un mod neprevăzut. Nici moartea lui și nici înmormântarea nu o înfrânează pe mamă să fie ceea ce a ajuns, un om crud, ironic și acid, care devorează fără oprire absolut tot ce prinde, antidepresive, viețile fiicelor ei și minciunile ascunse, departe în trecut”, conform teatrului.

Filmul, mai accesibil decât piesa

Se făcuse însă și un film american, în 2013, celebru deja la momentul premierei românești a piesei din 2017: “August: Osage County” (tradus la noi “Ţinutul din mijlocul verii”), pe un scenariu scris chiar de autorul piesei, Tracy Letts, cu regia de John Wells și o distribuție “ansamblu”: Meryl Streep, Julia Roberts, Chris Cooper, Ewan McGregor și mulți alții.

Filmul este o dramă cu accente de comedie neagră și, la fel ca și piesa, prezintă “trei surori înstrăinate, care, atunci când se-ntâmplă o tragedie de familie, se reîntorc în orașul natal și se reunesc cu mama lor disfuncțională, recent diagnosticată cu cancer”. Dacă nu ați văzut filmul sau spectacolul de la Mic, la vremea lor, și dacă aveți chef de acest subiect tipic americănesc… voiam să vă spunem că filmul poate fi văzut în aceste zile pe “eterna” platformă Netflix.

4 filme după piese de teatru de urmărit

Memoria de “arhivar” ne face însă să mai semnalăm și alte astfel de piese, succese mari ale dramaturgiei contemporane a ultimelor decenii, care-au fost transformate în filme, produse cinematografice de referință, iar eventual textul a văzut și lumina scenelor bucureștene sau din restul țării.

1. “Death and the Maiden” / “Fecioara și moartea”, piesă de Ariel Dorfman (Chile), film în 1994, regia Roman Polanski, cu: Sigourney Weaver, Ben Kingsley, Stuart Wilson; nu știu dacă s-a montat în România.

2. “Closer” / “Ispita”, piesă de Patrick Marber, film în 2004, regia Mike Nichols, cu: Natalie Portman, Jude Law, Clive Owen, Julia Roberts; spectacol la Teatrul Foarte Mic din București, premiera în noiembrie 2009, regia Ilinca Stihi.

3. “Le dieu du carnage”, piesă de Yasmina Reza, film în 2011 (“Carnage” / “Doamne… ce măcel!”), regia Roman Polanski, cu: Jodie Foster, Kate Winslet, Christoph Waltz, John C. Reilly; multe montări în România, sub titlul “Zeul măcelului”, cea mai recentă fiind cea de la Teatrul Mic (aflată încă în lucru), intitulată “Zeul masacrului”, regia Andreea Grămoșteanu, cu: Manuela Hărăbor, Marin Grigore, Claudia Prec, Andrei Seușan.

4. “Incendies” / “Incendii”, piesă de Wajdi Mouawad (Canada), film (de referință!) în 2010, regia Denis Villeneuve, cu: Lubna Azabal, Mélissa Désormeaux-Poulin, Maxim Gaudette; spectacol la Teatrul Bulandra, regia Irina Alexandra Banea.

Așadar, dacă nu ai văzut încă aceste filme de referință și dacă nu ai apucat să vezi nici montările teatrale bucureștene la vremea lor, sau vrei pur și simplu să aprofundezi subiectul, caută și vizionează aceste filme de mai sus. Nu vei regreta!

foto: Facebook/Bulandra