Există, în istoria filmului, pelicule care se lipesc definitiv de inima publicului, provocându-i mereu nostalgii. Așa a fost și cu „Fantoma mea iubită”, lansat în vara lui 1990, irezistibil nu doar datorită îndrăgiților Demi Moore și Patrick Swayze, ci și coloanei sonore de succes.
Subiectul filmului era, și el, neobișnuit și îndrăzneț: după ce personajul principal, Sam Wheat (regretatul Patrick Swayze, mort în 2009), era ucis pe stradă, spiritul lui rămânea alături de femeia iubită, Molly Jensen (Demi Moore), pentru a o avertiza asupra pericolului care o amenința și pe ea. Totul se petrecea prin intermediul unui medium, Oda Mae (Whoopi Goldberg), reticent la început în legătură cu rolul său de mesager. Dincolo de povestea în sine, filmul și-a cucerit spectatorii prin atmosfera tulburătoare pe care o degaja, care presupunea pendularea abilă între iubire, crimă și elementul fantastic adus de comunicarea între cele două lumi separate în care se aflau îndrăgostiții.
Filmul regizat de Jerry Zucker a avut un succes imediat și a strâns o mulțime de premii și nominalizări. A primit un Oscar pentru scenariul original semnat de Bruce Joel Rubin și încă unul pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Whoopi Goldberg). În plus, a fost nominalizat la categoria cel mai bun film, cel mai bun montaj și cea mai bună coloană sonoră, semnată de celebrul compozitor Maurice Jarre (acesta avea deja trei premii Oscar, pentru muzica din „Lawrence al Arabiei”, „Doctor Jivago” și „Călătorie în India”).
Whoopi Goldberg a primit și Globul de Aur (Demi Moore și Patrick Swayze fiind și ei nominalizați, ca și filmul, la categoria comedie / film muzical), iar Academia britanică de film le-a acordat, la rândul său, un premiu BAFTA lui Whoopi Goldberg și trei nominalizări peliculei: pentru scenariu original, efecte vizuale și machiaj. Filmul a avut un buget de 22 de milioane de dolari și a strâns încasări internaționale de peste 505 milioane.
Emoția pe care a transmis-o filmul s-a datorat și implicării totale a celor din echipă. Whoopi Goldberg nu era în vizorul producătorilor pentru rolul Odei Mae, însă Patrick Swayze a fost cel care i-a convins că ea ar fi cea mai potrivită pentru rol.
La rândul său, actorul fusese ales pentru rolul principal de scenaristul Bruce Joel Rubin, după ce acesta îl văzuse izbucnind în lacrimi la un interviu când vorbea despre tatăl său, care murise cu opt ani în urmă. Rubin s-a gândit imediat că, dacă un macho ca Patrick Swayze era în stare să plângă pentru o persoană iubită, era perfect pentru rol. Actorul chiar a apelat la amintirea tatălui său în scena finală, în care cei doi eroi se despart definitiv. Demi Moore a primit, la rândul său, rolul, pentru că putea să plângă foarte convingător.
Patrick Swayze a declarat că scena senzuală, devenită antologică pentru fani, în care cei doi îndrăgostiți modelează vasul de lut (cu piesa „Unchained Melody”, a celor de la The Righteous Brothers, pe fundal) a fost „cel mai sexy lucru pe care l-a făcut într-un film”. Pe de altă parte, personajul Sam Wheat i s-a părut cel mai dificil rol al său, fiindcă mare parte din el trebuia jucat din perspectiva unui spirit și nu a unui participant la acțiune, dar i-a prins bine. El a spus: „Am făcut acest rol pentru sufletul meu. Tocmai terminasem două filme de acțiune și nu voiam ca lumea să mă considere un actor bun doar la așa ceva”.
Rolul lui Oda Mae (Whoopi Goldberg), important în poveste, i-a venit mănușă excelentei Whoopi Goldberg, care a pus mult umor și căldură în interpretarea sa, dar puțini știu că, înainte de ea, Oprah Winfrey și Tina Turner au dat, și ele, probe. Rolul i-a adus actriței premiul Oscar, Globul de Aur și BAFTA în 1991 (primăvara aceasta s-au împlinit 30 de ani de atunci).
Celebra statuetă dăruită de Academia de Film i-a fost însă furată în 2002, după ce Whoopi o trimisese la curățarea uzuală. Trofeul a fost găsit, se pare, într-un coș de gunoi de pe un aeroport, iar actrița a declarat: „Oscarul nu va mai părăsi niciodată casa mea”.