Bette Davis a fost prima actriţă care a primit zece nominalizări la Oscar (şi două statuete) şi este una dintre cele mai onorate actriţe din lume. Reputaţia ei de perfecţionistă era completată de imaginea unor ochi impresionanţi şi de nelipsita ţigară.
Pe 5 aprilie se împlinesc 109 de ani de la naşterea lui Bette Davis, cea care a fost supranumită „Prima Doamnă a filmului”.
Ruth Elizabeth Davis s-a născut pe 5 aprilie 1908, în localitatea Lowell (statul Massachusetts), într-o familie cu origini franceze, britanice şi galice. După divorţul părinţilor, Bette şi sora ei s-au mutat la New York, cu mama lor. Aici, s-a decis că vrea să o ia pe urmele lui Rudolph Valentino (sex-simbolul masculin al marelui ecran în anii ’20) şi să devină actriţă, hotărâre întărită de o piesă de teatru pe care a văzut-o la 16 ani.
A studiat la „Şcoala de Teatru John Murray Anderson” şi a început să meargă la audiţii pentru roluri de teatru. Evoluţia spre film s-a făcut natural: a fost văzută de un căutător de talente şi invitată la Hollywood.
Este celebră povestea sosirii ei în Cetatea Filmului: venită cu mama ei, Bette Davis a fost surprinsă că nimeni nu a aşteptat-o pe peronul gării; cu toate acestea, un angajat al studioului Universal era acolo, dar a plecat pentru că nu a văzut pe nimeni care „să arate ca o actriţă”.
Trecând peste o serie de audiţii nereuşite, a fost distribuită în pelicula „The Bad Sister” (1931), la îndemnul unui asistent de imagine care credea că Bette are ochi încântători.
În anul următor, actriţa primea primul ei rol principal („The Man Who Played God”) şi semna un contract pe cinci ani cu Warner Bros.
A primit şi aprecierea criticilor după alte 20 de roluri, cu partitura negativă din „Sclavia umană” (1934), care i-a adus şi prima nominalizare la Oscar.
În total, Bette Davis a apărut în 121 de filme (pe marele şi micul ecran), a fost prima femeie preşedinte a Academiei de Film care acordă Oscarurile şi la un moment dat a fost cea mai bine plătită femeie din America (primea 10.285 de dolari pe săptămână).
Bette Davis s-a căsătorit în 1932 cu Harmon Nelson, pe care îl cunoscuse în adolescenţă la internatul la care a studiat. Presa a condamnat-o pentru alegerea făcută: el câştiga 100 de dolari pe săptămână, ea – 1.000.
În timpul fimărilor la „Jezebel” (1938), a început o relaţie cu regizorul William Wyler, despre care a povestit că a fost iubirea vieţii ei, iar în 1938 a divorţat de Harmon Nelson după ce acesta a obţinut dovezi că actriţa avea o relaţie cu Howard Hughes. A avut o legătură cu actorul George Brent, a cărui cerere în căsătorie a refuzat-o după ce l-a cunoscut pe Arthur Farnsworth, un proprietar de han, a cărui soţie a devenit în 1940. Acesta a murit după numai trei ani (în urma unei hemoragii cerebrale), iar în 1945 se căsătorea cu William Grant Sherry.
După doi ani năştea o fiică, Barbara, iar relaţia cu soţul ei se deteriora. O nouă aventuă pe platouri (cu Gary Merrill, partenerul ei din „Totul depsre Eva”) a adus divorţul şi o nouă căsnicie, cu Merrill. Cei doi au adoptat o fetiţă (Margot) care, ulterior, a fost internată într-o instituţie specializată din cauza unor traume cerebrale suferite la naştere şi un băiat (Michael).
Pe fondul unei cariere în descreştere, în 1960 a survenit şi divorţul.
În 1983, s-a îmbolnăvit de cancer la sân, a fost operată şi a suferit patru atacuri cerebrale care i-au paralizat partea dreaptă a corpului. A murit în Franţa, în octombrie 1989.
Sursa foto: https://www.facebook.com/BetteDavis