Radu Ille îşi deapănă viaţa la „Destine ca-n filme”

Satul numără aproximativ 30 de familii, iar biserica de aici s-a dărâmat la cutremurul din 1977. De atunci, nimeni nu a încercat să o repare. Totuşi, în curtea bisericii încă există cimitirul, iar aici, printre ruine, încă se mai oficiază slujbe de înmormântare.

Şi tot marţi, Iuliana Marciuc va arăta un alt destin aproape incredibil. Este acela al interpretului Radu Ille, despre viaţa şi efortul pe care l-a făcut pentru a nu renunţa la muzică.

De marţi până duminică la prânz lucra în mină în Vulcan, duminica seara se suia în primul tren spre Bucureşti, iar luni era la Şcoala de Muzică. Luni seara lua din nou trenul spre Vulcan. La 30 de ani a renunţat la tot şi a venit la Bucureşti unde nu avea nimic: nici bani, nici prieteni, nici măcar un loc unde să doarmă. O perioadă scurtă a dormit în Gara de Nord, pe bănci şi se spală la cişmeaua muncitorilor feroviari din triajul Gării. Ulterior, şi-a găsit un refugiu în parcul IOR, unde se construia o biserică maramureşeană din lemn. Dormea în lăzile de ambalaj ale vitraliilor destinate bisericii. După un timp l-a contactat pe un vechi prieten, Dani Alexandrescu – compozitor şi textier al trupei muzicale K1, care l-a ajutat să se lanseze în muzică. Acum, Radu Ille este un artist desăvârşit, compozitor şi cântăreţ, cu numeroase albume care aduc o abordare aparte a melodiilor tradiţionale româneşti.