Situația actuală din Ucraina a răscolit o lume-ntreagă, iar românii sunt alături de refugiații și rudele celor care au pierit în urma invaziei rușilor. Sutele de voluntari prezenți în punctele vamale fac eforturi uriașe pentru a fi de ajutor. Iar Rareș Năstase, reporter Pro TV și membru al echipei de la „România, te iubesc!”, a surprins cel mai bine emoția întregii situații, relatând din mijlocul refugiaților.
Care sunt cele mai impresionante momente în cele 10 zile pe care le-ai trăit în mijlocul evenimentelor?
Familiile despărțite, dincolo de graniță, pe pământ ucrainean. La 2-3 kilometri de vama Siret, în țara vecină, au loc zilnic zeci de despărțiri extrem de dureroase.
Sunt momente greu de privit, tați care își strâng în brațe copiii și soțiile, își spun unii altora cuvinte de îmbărbătare, părinții își ascund lacrimile, să nu îi vadă cei mici, să nu îi panicheze mai mult.
Bărbații rămân, ele își iau de mână prichindeii și câteva bagaje de care trag cu cei mici, și se așează la o lungă coadă, pentru a se refugia în România.
Dar am vazut și perechi fără copii, oameni mai în etate, 50-55 de ani, unde, daca el nu a fost lăsat să treacă, a renunțat și ea, și s-au reîntors la mașini, ținându-se de mână.
M-au impresionat și refugiații cazați într-o grădiniță dintr-o comună din Suceava, acolo unde am găsit multe mame tinere, unele gravide, și foarte mulți copii mici. Prunci puși la adăpost, din calea unui război crunt.
Rareș, ai sta de vorbă cu zeci de refugiați și de voluntari la vamă. Dincolo de mobilizarea impresionantă a românilor, ce alte situații te-au lăsat fără replică?
Voluntari care nu dormeau de 48 sau chiar 72 de ore. Dar și pompieri, jandarmi și alți oameni din serviciile de asistență socială, pentru care veneau mașinile cu echipe de schimb și, totuși, ei rămâneau peste program, pentru a ajuta, văzând valul mare de refugiați. Și deși obosiți, toți acești oameni nu stăteau locului.
Ai păstrat legătura cu ucrainenii pe care i-ai intervievat? Ce s-a întâmplat cu ei între timp?
Țin legătura, prin intermediul voluntarilor care i-au ajutat. Așa am văzut filmulețe, mesaje și poze cu unii dintre cei pe care românii de bine i-au găzduit și sprijinit.
Câteva mămici și bunici adăpostite la Gura Humorului, de exemplu, au ajuns prin Germania, Cehia, Slovacia la rude și prieteni, dar au trimis mesaje de mulțumire extrem de emoționante.
E un gest uriaș de solidaritate, din partea românilor, care va rămâne pentru mult timp, poate toată viața, în sufletul refugiaților ajutați.
Te vei întoarce în mijlocul refugiaților, la vamă?
Ori de câte ori se ivește ocazia, sunt acolo unde este nevoie de mine, să relatez.