Cei care au “servit filmul pe tavă” cenzurii nu au fost de această dată criticii sau activiștii comuniști, ci chiar cineaștii, invidioși pe povestea care spărgea tiparul obișnuit al cinematografiei românești din acei ani. Legenda urbană spune că filmul ar fi fost respins chiar de Elena Ceaușescu, fiindcă pizmuia frumusețea Margaretei Pâslaru.
Cristian Tudor Popescu explică de ce “un personaj suspendat”, cum este cel interpretat de Margareta Pâslaru, era periculos pentru vremurile în care a fost creat. “În societatea comunistă nu puteai fi decât dedicat muncii, altruist, eventual activist comunist sau, de la un moment încolo, puteai fi un personaj negativ, leneș, sabotor, eventual și violator. Unde se înscrie această pisi avant la lettre? Pentru că asta este Ruxandra Vancu, o pisi. Ea nu dorește nimic. Vrea doar să trăiască. Nu are o ocupație certă. Dă examen la facultatea de film; mai face niște filme educative pentru miliția circulației și, în rest, agață bărbați. Chiar și din cartea de telefon. Este un animăluț rece și pus pe parvenire. Nu se încadrează.”
“Un film cu o fată fermecătoare” este primul film de actualitate locală care propune o altă poveste de viață, o ”joie de vivre” de neimaginat în peisajul comunist. Redă povestea unei tinere aspirante, Ruxandra Vancu (Margareta Pâslaru), care e dispusă la orice compromis pentru a-și urma visul de a ajunge actriță de succes. Din distribuție mai fac parte Ștefan Iordache, în rolul regizorului, Marin Moraru, care interpretează procurorul și Ileana Stana Ionescu în rolul Adrianei.