Se fură într-o veselie din gardul Casei Poporului din București. Și, la urma urmelor, al cărui popor e Casa Poporului?

În ultimii ani, mai mulți arhitecți din București au venit cu abordări moderne și propuneri de design pentru “Schimbarea la față a Casei Poporului”. Cu idei de urbanism prin care mega-structura să fie asimilată vizual-cerebral și de poporul căruia îi aparține doar cu numele. Unii au propus să-i învelească fațadele cu plăci minerale compozite. Arhitectul Dorin Ștefan a venit cu ideea să fie înconjurată cu un parc englezesc, “un parc-codru, cu copaci foarte înalți, care să înece tot terenul liber. La fel ca la Central Park”. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Casa Poporului rămâne fermă pe poziția ei de Godzilla mutantă dominatoare. Cu toată estetica ei agresivă. Colosală, urâtă și total anacronică. Mai nou, au început să dispară bucăți întregi din decorațiile de pe gardul “Palatului Nebunului”, cum i se spunea în anii '80. Dar dacă poporul fură de la popor, asta se poate numi furt?