Se numea Sarah

Paris, iulie 1942. Sarah, o fetiţă de zece ani, e arestată în toiul nopţii, împreună cu părinţii ei, de către poliţia franceză, care bântuie din casă în casă după familiile de evrei. Disperată să-şi protejeze fratele mai mic, Sarah îl încuie în dulapul din dormitor – ascunzătoarea lor preferată -, promiţându-i că se va întoarce să-l elibereze, imediat ce li se va da şi lor drumul.

După şaizeci de ani, povestea fetiţei de atunci se împleteşte cu aceea a Juliei Jarmond, o ziaristă americană care investighează acele arestări nocturne. Cercetările sale o fac să descopere secrete care o leagă de Sarah, ridicând totodată semne de întrebare asupra relaţiilor ei sentimentale.