Detectivul Sherlock Holmes este cel mai interpretat personaj din filme (potrivit „Cărţii Recordurilor”), cu peste 200 de apariţii la activ. Deşi traseul impresionant de pe micile şi marile ecrane i-a diluat esenţa, originile sale pot fi găsite în scrierile lui Arthur Conan Doyle.
Prietenul, colegul şi biograful său neoficial, Dr. John H. Watson îl descria drept un boem, care avea igiena personală a unei pisici. La început, detectivul era convins că mintea are o capacitate finită de stocare şi nu dorea s-o încarce fără sens, noţiune abandonată treptat de autor. În scrierile mai târzii, Holmes dădea citate din Bible, Shakespeare sau Goethe, cânta la vioară, ştia latina, era specialist în criptologie şi ajunsese să creadă că orice informaţie se poate dovedi utilă în munca unui detectiv.
Citeşte textul integral în revistă!