„Spartacus: Blood and Sand” („Spartacus: sânge şi nisip”) nu are un scenariu reuşit, ca serialul „Roma”, dar ştie să mizeze pe alte atuuri: un protagonist atrăgător, nuditate cât încape şi sânge cu găleţile.
„Scopul nostru este să spunem o poveste excitantă” explică, pentru Reuters, producătorul executiv al serialului „Spartacus: Blood and Sand”, Steven S. DeKnight.
Obiectiv îndeplinit! De la debutul din ianuarie, ratingul producţiei (care a primit un al doilea sezon încă înainte de a fi lansat) a crescut substanţial.
Hollywoodreporter.com informează că, dacă primul episod atrăgea doar 659.000 de telespectatori, acum fanii serialului despre gladiatorul care a sfidat Roma ajung pe la 1,3 milioane: o creştere de 97% în numai 10 episoade (primul sezon are 13 episoade, terminându-se pe 16 aprilie).
Reuşita este cu atât mai impresionantă cu cât postul care difuzează serialul în SUA, Starz, este abia la început când vine vorba despre seriale.
Reţeta succesului
Serialul a prins la public în ciuda poveştii cam slăbuţe şi a replicilor uneori ridicole. Şi asta pentru că scenariul mizează mult pe sex şi sânge (care erau, de altfel, la ordinea zilei în Roma Antică) şi nu se teme să elimine din personajele importante.
Producătorii nu s-au ferit de nuditate frontală (masculină şi feminină), membre amputate în slow motion, ca în „Matrix” (echipa care realizează efectele speciale apelează la aceeaşi tehnologie utilizată în pelicula „300 – Eroii de la Termopile”), orgii, homosexualitate, violenţă şi bătăi lungi şi sângeroase.
Unul dintre episoade, de exemplu, are în centru noii recruţi ai ludus-ului, unul dintre ei fiind „mai dotat ca un cal”).
Toate acestea sunt piperate din abundenţă cu înjurături despre „membrul lui Jupiter”! Amestecul s-a dovedit magic pentru unii (serialul a fost deja cumpărat în Canada, Australia şi Marea Britanie) şi greu de digerat pentru alţii: o organizaţie britanică a pornit o campanie pentru a interzice difuzarea serialului la ei în ţară, numind producţia pornografică.
Ce şi cum
Povestea e cea cunoscută din istorie: un trac (Andy Whitfield) capturat de romani este vândut ca sclav şcolii de gladiatori din Capua, deţinută de Lentulus Batiatus (John Hannah).
Tuns şi frezat, acesta capătă numele de Spartacus şi, după ceva muncă de convingere, acceptă să lupte în arenă, ca gladiator, în schimbul promisiunii că soţia lui – Sura (Erin Cummings) – va fi găsită şi salvată de la sclavie.
Omul nostru îşi face rapid duşmani în ludus (şcoala gladiatorială) – în frunte cu neînfrântul Crixus (Manu Bennett) – şi un singur prieten: Varro (Jai Courtney).
Firul narativ se îndreaptă cu paşi lenţi spre răscoala pe care a condus-o Spartacus în 73-71 î.e.n., până atunci privitorul având parte de intrigi politice, aranjamente sexuale şi minciuni bine acoperite.
Batiatus visează la un loc în Senat, soţia lui, Lucretia (Lucy Lawless), se iubeşte pe ascuns cu Crixus şi cerşeşte prietenia Ilithyei (Viva Bianca), soţia lui Glaber (Craig Parker) – cel care l-a prins pe Spartacus, iar Crixus se îndrăgosteşte de sclava personală a stăpânei, Naevia (Lesley-Ann Brandt).
Probleme
Momentan, filmările la sezonul doi (care trebuiau să înceapă la mijlocul acestei luni) sunt puse pe pauză: protagonistul Andy Whitfield (35 de ani) a fost diagnosticat cu cancer (limfom non-Hodgkin, în stadiu incipient) şi trece printr-un tratament intens, în Noua Zeelandă.
Whitfield s-a antrenat intens pentru rol, mărindu-şi masa musculară cu dietă specială şi patru ore pe zi de exerciţii fizice, antrenament cascadoricesc, lupte cu sabia şi gimanstică.
După ce s-a lăsat de inginerie (era consultant de faţade), a jucat în câteva seriale australiene (ca „Fiicele lui McLeod”); este căsătorit şi are doi copii (de doi şi patru ani).