Stephenie Meyer despre Bree Tanner

Scriitoarea americană Stephenie Meyer spune cum s-a concretizat pasiunea ei pentru vampirii nou-născuţi în „Noua şi scurta viaţă a lui Bree Tanner” – nuvela a fost publicată în limba română de editura Rao, care ne-a pus la dispoziţie acest interviu.

Bree apare doar în câteva pagini din „Eclipsa”. Ce anume te-a atras la acest personaj ca să doreşti să-l dezvolţi?

La început nu am fost fascinată doar de Bree, ci de nou-născuţi în general. În timp ce scriam „Eclipsa”, în fundal se întâmplau numeroase lucruri pe care, desigur, Bella nu avea de unde să le ştie. Tocmai pentru că mă concentram asupra personajului Bellei, nu puteam să acord prea multă atenţie poveştii vampirilor nou-născuţi, însă în minte aveam oricum o idee despre ce făceau.

A trebuit să mă gândesc la asta în timp ce temperam un pic intriga. Bella a ajuns în punctul ăsta, nou-născuţii fac cutare lucru. Ca să nu încurc lucrurile, am făcut un calendar pentru lunile mai şi iunie, adică perioada în care se desfăşoară acţiunea din „Eclipsa”, şi am scris în fiecare pătrat ce se întâmpla cu Bella în ziua respectivă şi ce se întâmpla în Seattle. Astfel, povestea vampirilor nou-născuţi a făcut mereu parte din povestea „Eclipsei”. Şi într-un fel m-a întristat că nu am putut-o prezenta în carte.

Bree este singurul vampir nou-născut menţionat cu numele în „Eclipsa”, singura nou-născută care intră în contact cu familia Cullen (spre deosebire de restul, care sunt doar omorâţi de Culleni) şi singurul nou-născut care se întâlneşte cu Volturii în vâlcea. Ea trăieşte cel mai mult, astfel că e naratoarea întregii poveşti.

A fost alegerea firească pentru cronica poveştii nou-născuţilor. Odată ce am început să scriu din perspectiva ei, Bree a prins viaţă. Şi a devenit atât de interesantă, încât, pe măsură ce finalul inevitabil se apropia, era tot mai deprimant să continui. Mi-a fost mai greu să o ucid pe Bree decât pe oricare alt personaj din cărţile mele, chiar dacă o ucideam pentru a doua oară. (Înainte de Bree, cel mai trist a fost să-l ucid pe Walter în „Gazda”.)

În ce moment ţi-ai dat seama că „povestea scurtă“ pe care o pregăteai pentru „Saga Amurg: Ghidul oficial” avea să devină o carte separată?

Nu mi-am dat seama că „scurta“ mea poveste va fi o nuvelă, o carte separată, până când nu am predat-o editurii. Tot ce ştiam era că avea 80 000 de cuvinte mai puţin decât majoritatea romanelor mele. M-a surprins când mi s-a spus că număra aproape 200 de pagini şi nu avea loc în „Ghid“. Dar, întotdeaunea mi-am dorit ca oamenii să poată citi povestea lui Bree înainte să apară filmul. Asftel, atunci când mi s-a sugerat să o public ca o carte de sine stătătoare, mi s-a părut o idee grozavă.

De ce crezi că este important ca oamenii să citească povestea lui Bree înainte de apariţia filmului „Eclipsa“?

„Eclipsa“ este scrisă doar din perspectiva Bellei. Are unele limite, în momentele când, să zicem aşa, în spatele scenei se întâmplă mai multe lucruri, rămân multe întrebări fără răspuns. Filmul are avantajul de a vedea întreaga poveste din exterior. Spectatorul poate vedea lucruri care cititorului doar i-au fost sugerate. Din toate cărţile seriei „Amurg“, în „Eclipsa“ se întâmplă cele mai mai multe lucruri în afara perspectivei lui Bella. Pentru ca filmul să funcţioneze, trebuie să vedem şi să înţelegem unele dintre aceste lucruri.

Ştiind că o parte din povestea lui Bree va fi inclusă în film, am sperat ca povestea să poată fi citită înainte. Eu personal prefer întotdeauna să citesc cartea înainte să văd filmul. Îmi place să-mi creez imaginile mele în minte înainte ca imaginile create de altcineva să intervină. Probabil că mulţi dintre cititorii mei gândesc diferit, dar am dorit să le ofer şansa să-şi formeze propriile imagini despre Bree şi restul bandei.

Cum a influenţat povestea nuvelei filmul „Eclipsa“?

Când începusem să lucrez la povestea pentru „Ghid“, Melissa Rosenberg, scenarista filmelor seriei „Amurg“, a început să lucreze la filmul „Eclipsa“. Mi-a pus o droaie de întrebări despre ce se întâmpla în Seattle. Deoarece, spre deosebire de carte, filmul nu era legat de perspectiva Bellei, Melissa avea posibilitatea de a explora povestea nou-născuţilor, dar dorea, în acelaşi timp, să ţină cont de ideile mele.

I-am spus despre o parte din povestea lui Bree, pe care o scrisesem, şi ea a fost foarte entuziasmată. Entuziasmul ei a fost contagios, şi eu am început să mă concentrez asupra acestei poveşti. Când a început pre-producţia filmului „Eclipsa“, eu am terminat povestea lui Bree. I-am trimis-o lui David Slade, regizorul, şi el m-a întrebat dacă actorii care jucau rolul nou-născuţilor au voie s-o citească.

Sigur că am fost de acord. Aşa că scenele cu nou-născuţi nu au pornit de la nuvelă, dar scrierea ei a ajutat pentru ca scenele cu ei să fie aşa cum îmi imaginam eu povestea. Sper, de asemenea, că le-a oferit lui Xavier, Bryce, şi Jodelle o înţelegere mai bună a personajelor lor.

Povestea începe înainte de moartea lui Bree. Cum te-ai simţit explorând universul „Amurg“ dintr-o perspectivă mai întunecată?

La început m-am gândit că ar fi distractiv. Mă concentram mai mult pe intrigă decât pe personaje, lucru pe care-l fac destul de rar, şi mă gândeam că voi petrece timpul cu nişte vampiri mai vampriri. Aveam în minte o sumedenie de scene cu distrugeri, pe care voiam să le aştern pe hârtie. Dar când am început să privesc scenele prin ochii lui Bree, personajul a devenit mai important decât distracţia cu distrugerile. Cu cât îi îndrăgeam mai mult pe Bree şi pe prietenii ei, cu atât mi se rupea inima că trebuie să continui. Perspectiva a devenit mai întunecată într-un mod foarte diferit.

Cum a fost să scrii din perspectiva altui personaj din seria „Amurg? Te-a făcut să priveşti cu alţi ochi ceva din „Eclipsa“ sau din celelalte romane?

Aceasta este a treia oară când am scris din perspectiva altui personaj în afară de Bella – am mai scris din perspectiva lui Edward şi a lui Jacob. De fiecare dată mi s-a părut foarte firesc; când scriu din perspectiva Bellei, ştiu întotdeauna şi ce gândesc celelalte personaje implicate, doar că nu împărtăşesc acest lucru. Aşa că eu mă bucur când reuşesc să fac auzite şi alte voci de personaje. Cel mai mult îmi place, atunci când scriu din perspectiva altui personaj, să analizez eroi cunoscuţi din alt unghi. Lucrurile s-au îmbinat perfect când am ajuns cu Bree în luminiş. Mi-a plăcut tare mult să-i prezint pe Edward şi pe Bella prin ochii ei.

În „Zori de zi“, Bella află ce înseamnă să fii un vampir nou-născut şi acum cititorii o vor descoperi pe Bree făcând acelaşi lucru. Te-ai gândit la experienţa prin care a trecut Bella când ai scris de Bree, sau viceversa?

Absolut — tot timpul le comparam în minte pe cele două în timp ce scriam, pentru că experienţele lor ca nou-născute diferă foarte mult. Bella porneşte în viaţa ei de vampir după numeroase pregătiri, cu aşteptări deosebite şi foartă multă hotărâre şi încăpăţânare. Bree n-avea habar ce se întâmpla cu ea, intră cu ochii închişi. Dar ambele se descurcă foarte bine, ţinând cont de împrejurări. Îmi imaginez că comportamentul Bellei nu ar fi diferit prea mult de cel al lui Bree, dacă ar fi fost transformată într-o manieră asemănătoare.

Pe parcursul întregii „Saga Amurg“, facem cunoştinţă cu o numeroasă paletă de vampiri. Bree este singurul vampir pe lângă personajele centrale din romane pentru care ai o poveste atât de detaliată? Ţi-ar mai plăcea să explorezi şi povestea altui personaj într-o manieră asemănătoare?

Dacă aş avea tot timpul din lume şi nici o altă preocupare, aş putea scrie o nuvelă pentru fiecare dintre personajele mele. Unele ar rămâne nuvele, altele ar putea deveni romane, altele ar deveni serii. Câteva poveşti sunt destul de clare – primii ani ai lui Aro, de exemplu, sau Marcus şi Didyme, Jane şi Alec, Charlotte şi Peter, Alistair, clanul Denali şi încă alţii la care încă nu m-am gândit. Multe dintre aceste poveşti nu sunt atât de necesare ca cea a lui Bree, a cărei poveste afectează intriga romanului în sine. Nu ştiu dacă voi mai scrie ceva asemănător. Dar a fost foarte distractiv.

A fost mai uşor sau mai greu să scrii despre universul „Amurg după ce l-ai văzut prinzând viaţă pe ecran?

Esenţa poveştii „Amurg“ fusese deja scrisă înainte să apară filmele, aşa că nu ştiu ce să spun. Filmele sunt distractive şi o interesantă completare pentru cărţi, dar ele nu au afectat nici o clipă imaginea poveştii din mintea mea.

De ce ai ales Crucea Roşie Americană ca destinatar al donaţiilor din vânzările de la „Noua şi scurta viaţă a lui Bree Tanner“?

Am fost foarte mişcată de tot ajutorul care a fost dat după dezastrul din Haiti. Multe comunităţi de fani Amurg au strâns donaţii şi m-au impresionat eforturile lor. Am dorit să continui această iniţiativă. Cred că este important să nu dăm prea repede uitării nici Haiti şi nici Chile, căci acum nu mai sunt în atenţia mass-mediei, dar tot au nevoie de ajutorul nostru.

În ce ordine recomanzi să se citească „Saga Amurg“, acum că există „Noua şi scurta viaţă a lui Bree Tanner“? Ar trebui citită nuvela după „Eclipsa“ sau la finalul seriei?

Dacă ar trebui să citesc „Saga“ pentru prima dată, aş citi, probabil, povestea Bellei de la început până la sfârşit înainte să pătrund şi în alte perspective.