Talentata Sydney Sweeney (25 de ani), nominalizată anul acesta la două premii Emmy – pentru rolurile din serialele „Lotusul alb” și „Euforia” -, va juca rolul titular din „Barbarella”, noua versiune a filmului din 1968, cu Jane Fonda, scrie deadline.com.
Filmul va ecraniza seria franceză de benzi desenate „Barbarella”, a lui Jean-Claude Forest, la fel ca pelicula originală din 1968, regizată de Roger Vadim, care a avut-o pe Jane Fonda în rolul titular. Deși proiectul există încă din 2020, viitoarea producție nu are încă stabilit un regizor sau scenarist și nu se cunosc, evident, detalii despre cum va arăta concret.
Se pare însă că atrăgătoarea Sydney Sweeney va fi nu doar interpreta eroinei de benzi desenate, ci și producător executiv al noului film, care va fi realizat de studiourile Sony.
După excelentele roluri din serialele „Lotusul alb” și „Euforia” (difuzate de HBO Max), care i-au adus două nominalizări simultane la recentele premii Emmy, Sydney Sweeney a devenit una dintre cele mai solicitate tinere actrițe de azi.
Ea a încheiat filmările la drama polițistă „National Anthem”, în care joacă rolul principal, alături de Halsey, Eric Dane și Simon Rex.
În prezent filmează la așteptatul film Marvel „Madame Webb” (care se va lansa la începutul anului 2024), alături de Dakota Johnson, Emma Roberts, Adam Scott și Zosia Mamet. De asemenea, ea și-a lansat recent propria companie de producție, Fifty-Fifty Films, al cărei prim proiect este miniseria „The Players Table”, realizată în colaborare cu Endeavour Content.
Filmul „Barbarella” (1968), regizat de Roger Vadim, a fost o producție foarte ambițioasă a epocii sale, cu nume ca David Hemmings, Marcel Marceau, John Phillip Law, Milo O’Shea și Ugo Tognazzi în distribuție, costume create de Paco Rabanne și, mai ales, cu o apariție spectaculoasă ca Jane Fonda în rolul principal.
Scenaristul Terry Southern (nominalizat la Oscar pentru scenarii ca „Dr. Strangelove sau cum am învățat să nu mă mai tem și să iubesc bomba” și „Easy Rider”) s-a amuzat inițial să scrie povestea, care implica secvența striptease-ului eroinei chiar în deschidere și scene cu jucării robotizate minuscule, care o urmăreau pe Barbarella.
Deși i-a plăcut să lucreze cu Roger Vadim și Jane Fonda, Southern a avut diferende serioase cu celebrul producător Dino De Laurentiis, a cărui prioritate era să facă un film ieftin, și a fost nevoit să rescrie scenariul de mai multe ori.
Rezultatul a fost un film SF care a stârnit cele mai variate reacții. Povestea a urmărit fidel banda desenată a lui Jean-Claude Forest, care o crease cu Brigitte Bardot în minte.
Barbarella era nici mai mult nici mai puțin decât o astronaută a anului 4000, care îl urmărea prin galaxie, la solicitarea Președintelui Pământului (!), pe maleficul savant Durand Durand (nume care avea să inspire denumirea trupei new wave Duran Duran, o glorie a anilor ’80), care amenința să distrugă totul cu raza pozitronică de care dispunea.
Între timp, Barbarella avea parte de avansuri sexuale din partea mai tuturor personajelor cu care se întâlnea.
Inițial, rolul principal i-a fost oferit chiar lui Brigitte Bardot, cea care îi inspirase lui Jean-Claude Forest povestea Barbarellei și care fusese măritată cu Roger Vadim între 1952 și 1957. Ea a refuzat însă, spunând că nu mai vrea să joace roluri sexy.
A fost rugată și Sophia Loren, dar n-a vrut nici ea. Atunci, abilul Roger Vadim a mizat pe o altă frumusețe frapantă, cu care, deloc întâmplător, era însurat atunci: Jane Fonda.
Deși ea nu se identifica deloc cu eroina de benzi desenate, atunci când a apărut oportunitatea unui film SF despre sex, Roger Vadim a considerat că nu se putea ca el să nu-l regizeze, iar Jane Fonda să nu joace în el.
Actrița americană de 31 de ani avea un corp perfect, pe care regizorul a considerat potrivit să-l arate gol chiar în timpul genericului inițial al filmului, într-o scenă de striptease în nava spațială cum nu prea se mai văzuse pe ecran.
Filmările au fost cu peripeții, pentru că efectele vizuale ale acelui moment au permis doar ca Jane Fonda să stea întinsă pe un panou gros de sticlă, cu studioul reprezentând un interior de navă spațială plasat sub ea și filmat de sus, ca să se creeze iluzia imponderabilității. Date fiind standardele epocii, corpul ei gol a fost parțial acoperit de literele albe, strălucitoare ale genericului. Chiar și în aceste condiții, actrița a fost inhibată de ideea de a filma goală, după cum povestea chiar ea în documentarul „Viața lui Jane Fonda” (2018), disponibil la HBO Max.
„Eram beată. A trebuit să beau multă vodcă, fiindcă eram îngrozită. Am filmat scena, după care, a doua zi dimineața, am aflat că între mine și camera care atârna din tavan se strecurase un liliac, așa că a trebuit să refacem totul”, și-a amintit ea.
„Barbarella” nu a avut succesul scontat la încasări în Statele Unite, dar i-a crescut semnificativ popularitatea lui Jane Fonda.
Mulți critici au vorbit atunci despre scenariul inexistent, replicile puerile și despre tonele de kitsch, iar alții nu s-au sfiit să spună că „nu poate fi numit film”, însă în Marea Britanie a fost deosebit de popular, a devenit al doilea film cu cele mai mari încasări din acel an, iar criticii i-au lăudat imaginea și extravaganța.
În timp, „Barbarella” a devenit un film-cult tocmai prin pronunțatul său caracter camp.
foto: Hepta