Talentatul domn Norton

Edward Norton a primit doua nominalizari la Oscar inainte de a implini 30 de ani si face din capacitatea lui de interpretare un atribut recunoscut de critici si apreciat de public.

Edward Norton este genul de artist talentat, care impresioneaza prin interpretare si nu prin atuurile fizice, care a absolvit Universitatea Yale, vorbeste patru limbi (engleza, spaniola si un pic de franceza si japoneza), a fost pasionat de teatru, si-a dovedit abilitatile actoricesti de la al doilea lui rol pe marile ecrane (in 1997 era nominalizat la Oscar pentru rolul secundar din „Avocatul diavolului”, film care i-a adus si un Glob de Aur) si a continuat cu partituri la fel de bine cotate, care nu-si face veacul prin baruri, nu intra in conflict cu paparazzi, nu-si expune viata privata in fata nimanui si, in ansamblu, emana siguranta de sine, echilibru si bun simt. Chiar el a declarat ca iubeste New York-ul pentru ca este un oras in care poti ramane „etern anonim”, insistand ca statutul de vedeta nu i se potriveste si ca faima are o componenta „coroziva” care este periculoasa. In plus, a spus ca meseria pe care o are se fundamenteaza pe strategia de a convinge publicul de autenticitatea unui personaj si fiecare maruntis pe care omenii il stiu despre el ca persoana este un impediment in calea realizarii acestei convingeri.
Ceea ce este si mai admirabil la Edward Norton este sinceritatea cu care vorbeste despre criteriile dupa care se ghideaza in acceptarea unui rol. A spus ca proiectele lui preferate sunt cele in care investeste ceva din el insusi, din propriile interese si pasiuni, dar ca a spus „da” si unor roluri in filme slabe, care erau „exemple de entertainment reciclabil”, dar in care a putut imparti platoul de filmare cu talente veritabile – cum a fost cazul filmului „Scor final” (2001), in care au aparut Robert De Niro si Marlon Brando.