Piesa de teatru „Cavalerul tristei figuri”, cu Virgil Ogășanu și Draga Matei, duminică la TVR 3

Spectacolul este una din piesele de teatru vechi romanești și îi are în distribuție pe câțiva monștri sacri, precum Virgil Ogăşanu, Gina Patrichi sau Draga Olteanu, și a fost realizat pentru TVR în anul 1971 de marele regizor româno-canadian Petre Bokor.

De ce trebuie să-i vezi pe Virgil Ogășanu și Draga Matei în piesa de teatru “Cavalerul tristei figuri”

De ce trebuie să lași totul baltă în seara de duminică, în orice caz “navigatul” inutil pe alte canale poate mai cu sclipici, și să te scufunzi în vizionarea teatrului TV, ca-n vremurile bune de altădată? Ne-am gândit să-ți dăm trei motive pentru ca să faci asta, dintre care povestea lui Don Quijote, imaginată de geniul Cervantes acum 400 de ani, și prezența lui Virgil Ogășanu și a Dragăi Olteanu nu sunt deloc neglijabile.

“Monștri sacri” pe care rar îi mai vezi în ziua de astăzi

Începem cu actorii aflați în distribuție, pentru că ei sunt principalul punct de atracție al unor astfel de producții TV, difuzate în principal de canalul TVR 3. O serie de actori născuți sau formați în perioada comunistă au devenit, în acei ani, extrem de populari și cunoscuți de o țară întreagă, mai ales prin intermediul filmelor din sălile de cinema și a unor astfel de producții TV, căpătându-și, pe deplin meritat, renumele de “monștri sacri”. 

Câțiva dintre acești monștri sacri de necontestat se află în distribuția piesei “Cavalerul tristei figuri”: Virgil Ogăşanu, Constantin Rauţchi, Gina Patrichi, Draga Olteanu, în rolurile principale, cărora li se alătură alte nume importante, cum ar fi Ion Marinescu, Mihai Mereuţă, Gheorghe Cozorici, Aurel Cioranu, Cornel Vulpe, Ovidiu Schumacher, Melania Cîrje, Aimée Iacobescu. Chiar și regretatul Alexandru Tocilescu (1946-2011), devenit ulterior un mare regizor de teatru, apare într-un rol secundar. Avea 25 de ani când a fost solicitat de regizor să joace în “Cavalerul tristei figuri”.

Povestea lui Don Quijote de la Mancha îi încântă pe pământeni de 400 de ani

Puțini dintre acești interpreți se mai află astăzi, în 2022, printre noi. În rolul principal, cel al hidalgo-ului (nobil spaniol de țară, “boiernaș“ îi zicea pe la noi) Alonso Quijano din localitatea La Mancha, căruia cărțile citite, romanele cavalerești ale vremii, îi “iau mințile”, astfel încât se îmbracă în armură și devine Don Quijote, “Cavalerul tristei figuri”, apare celebrul actor Virgil Ogăşanu.

Actorul român făcea astfel concurență la acea vreme, pentru spectatorii de la noi, altor interpreți celebri ai rolului clasic, cum ar fi britanicul Peter O’Toole, care, în aceeași perioadă, juca și cânta în ecranizarea musical-ului “Omul din La Mancha”, alături de Sophia Loren. Maestrul Virgil Ogăşanu va împlini pe 17 iunie 82 de ani și îi dorim de pe-acum “La Mulți Ani!”.

Gina Patrichi (1936-1994) a fost una dintre cele mai bune și îndrăgite actrițe din România, din păcate dispărută prematur, așa că orice posibilitate de a vedea sau revedea jocul extrem de rafinat al actriței și de a-i admira subtilitățile actoricești (și, din fericire, Gina Patrichi a jucat mult în astfel de producții TV) este binevenită și nu trebuie ratată. Una dintre cele mai populare actrițe românești ale tuturor timpurilor, Draga Olteanu, după ce a interpretat pe marele ecran personaje iconice, precum Chirița lui Alecsandri, și multe altele, s-a retras în ultimii ani ai vieții în orașul nordic de munte Piatra Neamț și ne-a părăsit în anul 2020, la vârsta de 87 de ani. 

Ovidiu Schumacher este unul dintre cei mai cunoscuți și populari actori ai erei comuniste, mai ales din producții cinematografice, interpretarea lui din filmul “Operațiunea Monstrul”, de exemplu, încântând și fiind savurată de generații de români. Născut în Moreni, actorul a părăsit de mult România și s-a stabilit în Germania.

În prezent, Ovidiu Schumacher se pregătește pentru împlinirea, în ziua de 26 iulie 2022, a vârstei de 80 de ani. O mențiune specială pentru interpretul credinciosului scutier Sancho Panza, Constantin Rauţchi (1934-1984), actor în principal de teatru, și el dispărut prematur, la doar 50 de ani, care este poate mai puțin cunoscut acum, dar a fost unul dintre cei mai buni actori ai acelei perioade.

Autorul cărții a avut o viață foarte aventuroasă, dar a reușit să scrie o operă nemuritoare

S-a bătut multă monedă pe “legenda” că autorul cărții, Miguel de Cervantes (1547-1616), s-a stins din viață în aceeași zi, 23 aprilie 1616, ca și William Shakespeare, prin urmare e posibil să fie unul și același. Despre viața lui Shakespeare nu știm mare lucru, despre cea a lui Cervantes știm mai multe, în primul rând că a fost una aventuroasă, omul nefiind deloc un erudit “șoarece de bibliotecă”, ci cineva pe care l-a lovit inspirația scrisului mai târziu în viață, dar într-un mod genial.

La 22 de ani, Cervantes a fugit pur și simplu din Spania, fiind urmărit pentru implicarea într-un duel, chestie destul de gravă pe vremea aia, și se pare că și-a găsit refugiu în Italia în suita unui cardinal. Se face soldat și luptă în celebra bătălie navală de la Lepanto, împotriva turcilor (care a cam pus capăt supremației maritime a Semilunei în Mediterana), în urma căreia este rănit grav la mâna stângă. Apoi, Cervantes este prins de pirați și trăiește timp de cinci ani ca sclav în Alger, ani “împănați” cu tentative de evadare (precum “Papillon” mai târziu).

Este răscumpărat până la urmă și se întoarce în Spania. Toate astea până la vârsta de 33 de ani. Se punea problema să-și câștige existența de-acuma, și acesta este motivul pentru care s-a apucat de scris, producând fel de fel de “nuvele exemplare”. În 1597, când avea 50 de ani, ajunge din nou la pușcărie (pentru că furase dintr-o bancă, la care era angajat!), și atunci îl lovește inspirația și începe să scrie la “Don Quijote”. 

Restul este istorie. Cartea și eroul ei titular au ajuns un mit, în lumea spaniolă, dar și în întreaga literatură universală. Dacă vrei să știi mai mult și să aprofundezi subiectul, citește eseuri fundamentale despre semnificația operei lui Cervantes, precum “Viața lui Don Quijote și Sancho”, de Miguel de Unamuno (scriitorul a scris și alte “trei nuvele exemplare”), și “Meditații despre Don Quijote”, de José Ortega y Gasset.

Un regizor româno-canadian

Regizorul “Cavalerului tristei figuri” nu este deloc un nume oarecare. Petre Bokor (1940-2014), clujean de origine, a fost unul dintre cei mai importanți regizori, mai ales de teatru, ai perioadei respective. A apărut pe firmamentul artistic ca făcând parte din grupul de tineri regizori care au realizat documentarul de importanță istorică “Apa ca un bivol negru”, despre marile inundații din 1970, alături de Dan Pița sau Mircea Veroiu. În țară, pe lângă numeroase producții scenice și de teatru TV, a realizat filmul de cinema devenit clasic “Tufă de Veneția” (1977), pe scenariul criticului de teatru și umoristului Valentin Silvestru. 

A emigrat apoi, în 1977, în Canada francofonă (Quebec), unde și-a continuat cariera teatrală de succes, spunându-și acum Pierre Bokor. După Revoluție, s-a întors să monteze pe scenele românești, mai ales la Teatrul Nottara, unde-a pus în scenă chiar și un “Război și pace”, în 2003. Moartea l-a surprins la Montreal, în 2014, la vârsta de aproape 74 de ani. Bokor avea 31 de ani când a realizat acest spectacol de referință al teatrului TV, cu “Cavalerul tristei figuri”.

Credit foto: tvr.ro