Celebra arie de pian şi orchestră compusă de Nicolae Kirculescu a fost aleasă de Adolf Oprescu, primul producător al „Teleenciclopediei” alături de Dumitru Udrescu, drept melodie de generic.
Pentru ca filmele documentare să poată fi urmărite în fiecare sâmbătă seară, o echipă de producători, redactori, ilustratori muzicali, editori a colaborat cu nume sonore ale culturii româneşti în calitate consultanţi ştiinţifici ori pentru asigurarea comentariului tv. Cum se alcătuieşte sumarul unei ediţii „Teleenciclopedia”? Care sunt paşii pe care îi urmează un film de la statutul de propunere până la difuzare? Ce înseamnă munca de consultant ştiinţific? Ce subiecte ar alege fiecare dintre invitaţi dacă ar fi să întocmească un sumar al emisiunii, ce rubrici ar cuprinde acea ediţie „Teleenciclopedia”? Vocile sunt specializate pe subiecte? Răspunsuri la aceste întrebări, dar şi întâmplări inedite de la realizarea emisiunii de-a lungul timpului puteţi afla de la invitaţii speciali de miercuri ai Ioanei Voicu şi ai Florinei Constantinescu.
„Şi tot la Se zice că…, ne amintim de vocile lui Florian Pittiş şi Silviu Stănculescu, de lectura inegalabilei Mariana Zaharescu şi depănăm amintiri la telefon cu o altă voce a emisiunii „Teleenciclopedia” – Dinu Ianculescu”, spun Ioana Voicu şi Florina Constantinescu, prezentatoarele emisiunii de miercuri după-amiază de la TVR.
În primii 5 ani de difuzare a emisiunii Teleenciclopedia, lectura comentariilor era în direct. Ion Frunzetti, una dintre primele voci ale emisiunii, nu scria textul. Vedea filmul, îşi făcea notiţe şi apoi vorbea în direct. A fost numit de către Răzvan Theodorescu, într-o emisiune tv, „cel mai mare vorbitor pe imagini, din lumea culturală românească”.