„Crede-mă că am adormit plângând şase luni. Am plâns îngrozitor, fără Mircea a fost cumplit. Nu mai era nimic obişnuit, nu mai aveam o mână! Am plâns, am plâns, am plâns ce-am plâns, dar a meritat.
Mircea a fost ăla care m-a susţinut de-a lungul vieţii ăsteia indiferent de orice. Oricât de puţin ar fi crezut în lucrul pe care-l fac, Mircea a fost lângă mine şi a zis: „Facem aşa. Dacă tu crezi că-i bine, facem aşa”.