De astăzi, 22 iulie, Netflix ne propune unul dintre cele mai așteptate filme ale verii, „The Gray Man”. Începutul unei ambițioase francize de acțiune, al cărei protagonist tinde să îl egaleze pe celebrul James Bond, filmul are o distribuție de excepție, în frunte cu Ryan Gosling, Chris Evans și Ana de Armas.
Filmul „The Gray Man” ecranizează primul roman (publicat în 2009) din seria literară omonimă, de mare succes, scrisă de Mark Greaney. „The Gray Man” este gândit ca începutul unei noi serii de filme, în genul celei cu James Bond.
Eroul său, Court Gentry, a fost scos dintr-o închisoare federală de recrutorul său, Donald Fitzroy (Billy Bob Thornton), care l-a transformat într-un agent CIA redutabil, renumit pentru calmul său. După ce a descoperit din întâmplare mai multe secrete întunecate ale agenției, el a fost nevoit să dispară.
Devenit o „fantomă” cu numele Sierra Six, el ajunge să acționeze pe cont propriu și să fie vânat pe tot globul de periculosul Lloyd Hansen (Chris Evans), parte dintr-un fost grup CIA, căruia nimic nu-i va sta în cale pentru a-l elimina.
În ajutorul lui Gentry sare agenta Dani Miranda (Ana de Armas) ori de câte ori are nevoie, adică la tot pasul.
Cum seria literară a lui Mark Greaney numără nu mai puțin de zece volume, proiectul este ca „The Gray Man” să devină o franciză și, implicit, Ryan Gosling să apară în mai multe filme în rolul lui Court Gentry, în jurul căruia realizatorii vor construi o amplă rețea de relații și de personaje.
Este întâia oară când actorul acceptă un rol într-o franciză, el refuzând anterior ofertele de-a apărea în producții din universul Marvel și DC.
Chris Evans are o înfățișare insolită în rolul negativului Lloyd Hansen, cu o mustață excentrică și sclipiri malițioase în priviri. Inițial i-a fost oferit chiar rolul lui Court Gentry, dar el a refuzat, preferând rolul negativ.
Este prima oară când Chris Evans joacă un antagonist în filmele fraților Russo, cu care a colaborat la franciza „Răzbunătorii”, în rolul Căpitanului America. Ana de Armas a mai jucat cu Ryan Gosling în „Vânătorul de recompense 2049” (2017), iar cu Chris Evans a apărut în „La cuțite” (2019) și în noul „Ghosted”, la care s-au încheiat deja filmările.
Alături de Ryan Gosling, Chris Evans și Ana de Armas, distribuția include numeroase nume sonore, precum Regé-Jean Page („Bridgerton”), Billy Bob Thornton („Fargo”, „Goliath”, „Whiskey, Tango, Foxtrot”), Alfre Woodard („Afaceri de stat”, „Căpitanul America: Război civil”), care o joacă pe directoarea agenției de spionaj, Wagner Moura („Elysium”, „Narcos”), Jessica Henwick („Matrix Renașterea”).
Dhanush este unul dintre cei mai apreciați actori din India. În timp ce filma pentru „The Gray Man”, el a fost recompensat cu al doilea premiu național de interpretare (echivalentul indian al Oscarului) pentru rolul din „Asuran” (2019).
Bugetul filmului „The Gray Man” a fost de 200 de milioane de dolari, transformând „The Gray Man” în cel mai costisitor film realizat de Netflix, alături de „Red Notice”, cu Gal Gadot.
Regizorii francizei „Răzbunătorii”, Anthony și Joe Russo, sunt foarte influenți la Hollywood, mai ales după ce „Răzbunătorii: Sfârșitul jocului” (2019) a stabilit recordul tuturor timpurilor la încasări: 2,7 miliarde de dolari.
La conferința de presă de miercuri, 13 iulie, care a precedat lansarea filmului „The Gray Man” (la care TV Mania a participat prin amabilitatea Netflix), regizorii Joe și Anthony Russo și vedetele din distribuție, Ryan Gosling, Chris Evans, Ana de Armas, Billy Bob Thorton, Alfre Woodard, Regé-Jean Page și Dhanush au povestit câte ceva din ce s-a întâmplat la filmări.
– Am făcut multe antrenamente pentru film, dar am avut incredibil de mult ajutor. Echipa de cascadori a fost uimitoare. La început au trecut prin toate stilurile diferite de arte marțiale și au încercat să le adapteze la mine și la personajul meu. În plus, am avut acest consilier uimitor pe nume Chili Palmer, care este un fost membru al Delta Force.
Am încercat să mă armonizez cu el. El a avut tot felul de sfaturi și de idei grozave și m-a învățat tot felul de trucuri, cum ar fi să-mi leg șireturile de clanță când mă culc, ca să mă prind când vrea să intre cineva. Toate lucrurile astea mici nu erau în scenariu, se pot învăța doar din experiență, dar ele fac filmul cu adevărat special, așa că i-am adăugat asemenea amănunte. Ne-au fost de mare ajutor. Dacă m-aș putea întoarce însă la mine, cel dinainte de film, mi-aș spune să lucrez la cardio. Nu mă așteptam la toate alergările din Praga.
– Te pregătești diferit la fiecare film. Depinde de regizori. Frații Russo au o metodă grozavă, una pe care nu am mai încercat-o. La începutul filmului ne-au strâns, împreună cu toți șefii de departament, au pus scenariul pe un ecran mare și toată lumea a început să discute despre el, ceea ce a făcut ca totul să sune nepretențios și foarte încurajator. Și chiar ne-a dus pe toți pe aceeași pagină, la propriu. Mi-a fost limpede că filmam lucrurile printre care am crescut în anii ’80 și ’90, pe care le iubesc și care au un fel de umor al lor. Asta a ajutat, de exemplu, în cazuri ca acela în care am căzut printr-o trapă și am ajuns drept în apartamentul unui tip din Cehia. Și am mai avut și un echipament de care nu am avut parte în niciun alt film. A fost ceva unic, mi-a plăcut cu adevărat.
– Un rol negativ precum cel al lui Lloyd este întotdeauna mai incitant, ai ceva mai multă libertate, primești mai multe replici amuzante, dar lucrul cu frații Russo a fost cel care mi-a dat un sentiment de încredere și de libertate. Când ai încredere în regizori, ești mai dispus să-ți asumi riscuri și, cu siguranță, un personaj ca acesta presupune riscuri. Așadar, fără ei și fără relația pe care o avem nu știu dacă aș fi avut o experiență atât de satisfăcătoare.
– Încrederea reciprocă, înțelegerea și comunicarea dintre noi au evoluat. Poți deveni confuz când faci un film, sunt toate acele minți creative de pe platoul de filmare care încearcă să transmită o viziune și poate fi dificil. Pe când Joe și Anthony Russo îmi înțeleg limbajul, punctele forte, înțeleg ce lucruri nu vreau neapărat să fac și care sunt cele pe care abia le aștept.
– „The Gray Man” m-a atras prin multe lucruri. Am fost foarte încântată că frații Russo s-au gândit la mine și, de îndată ce am primit pe Zoom apelul lor și mi-au prezentat personajul și povestea, am fost de acord. Și mi-am dorit să lucrez din nou cu Ryan, să lucrez din nou cu Chris și cu toți acești actori uimitori pe care îi vedeți aici. Iar personajul mi-a plăcut, pur și simplu. Mi-a plăcut această femeie, Dani Miranda, toată pregătirea și mentalitatea ei, cât de dură și de curajoasă este.
– Cel mai interesant din lucrul cu Chili a fost chiar el. Am fost foarte norocoasă să fiu antrenată de el cu privire la latura militară a personajului, la optica sa.
Am căpătat experiență fizică, am învățat cum să duc toată acea greutate, cum să trag cu pistolul și chiar cum să alerg. La început alergam ca o găină cu vesta aia pe mine, nu știam cum să mă mișc, să mă ghemuiesc sau să fac orice altă mișcare și mi-a plăcut foarte mult tot procesul. Această fază de pre-producție a fost chiar distractivă, fiindcă vedeam că fac progrese.
Dar apoi am avut nevoie și de cealaltă latură, psihologică, a lui Dani. Fiindcă, până la urmă, tu ești în misiune, îți riști viața și niciunul dintre oamenii din echipă nu se află în jurul tău, ei sunt la birou, dar tu ești cel care încasează loviturile. Tu ești cel care hotărăște cum să rezolve problema, pe loc. Este vorba despre a face ceea ce trebuie. Iar ea n-are de ales, trebuie să fie cu trei pași în fața tuturor, fiindcă ceilalți se mișcă foarte rapid.
– Mi-a plăcut cu adevărat și aș merge oricând să mai lucrez cu acești doi regizori. Am învățat multe, nu doar despre ceea ce aveam de făcut. Marea atracție pentru mine a fost entuziasmul pe care mi l-a stârnit scenariul. Se citește la fel de pasionant cum se urmărește și filmul, iar eu am vrut să-i impresionez pe copiii mei (adulți) cu distribuția. Și cu locurile de filmare, care au fost, într-adevăr, Thailanda, Hong Kong, Cehia și Londra. Și apoi am acceptat rolul și mi-au spus că voi apărea doar în scenele filmate în Long Beach…
– Ce m-a interesat cu adevărat la acest personaj este echilibrul dintre laturile lui. Avem aici un tip care a atins un nivel înalt în agenția de spionaj, ceea ce înseamnă că are sânge rece și că trebuie să ia decizii de viață și de moarte tot timpul. Dar, când e vorba despre relații personale, te întrebi: cum poate să rămână om și, totuși, să-și facă treaba? Așadar, asta m-a interesat în legătură cu asemenea personaj, în general. A fi protectorul nepoatei mele din film și al altor personaje a venit de la sine, fiindcă sunt părinte. A trebuit să mă concentrez mai mult pe partea cu echilibrul și pe felul în care pot păstra personajul așa.
– Pregătirea a fost ca pentru orice rol. Încerc să tratez fiecare scenariu ca pe primul pe care l-am văzut vreodată, ca să-mi mențin interesul viu. Mă asigur întotdeauna că tipul pe care îl joc are un trecut și că a avut un motiv să fie așa cum este. Am vrut să-i dau un pic de profunzime, să fie ceva interesant în trecutul lui. Ceva legat de originea lui simplă, ceva tipic Coastei de est, ceva aspirațional în motivul pentru care se ambiționează atât de tare, ceva care l-a făcut pe acest copil teribil să se ridice atât de sus, atât de repede și să lupte cu atâta îndârjire. Iar toate aceste lucruri se regăsesc în vocea lui, inclusiv accentul zonei din care provine.
– Mi-a plăcut enorm să joc un tip cu o latură atât de întunecată. Este extrem de eliberator. Cred că e amuzantă diferența asta între ticăloși și eroi, în general ticăloșii nu sunt apăsați de conștiință la fel ca eroii. Pur și simplu nu există bariere între ei și scopurile lor, sau cel puțin nu sunt aceleași bariere. Și cred că a fost esențial să sugerez lipsa oricărei autocenzuri. Există ceva în acești indivizi malefici, cum e personajul meu negativ favorit din literatură, Iago, din „Othello”. Oamenilor le place să-l privească distrându-se, fiind rău. Și simt că Denny și Lloyd sunt oarecum similari în această privință. Amândoi sunt satisfăcuți făcând rău, deși în moduri diferite. Așa că am încercat să-i insuflu rolului și această perfidie.
– A fost minunat să lucrez la film. M-am distrat de minune înțelegând cum funcționează lucrurile la Hollywood. Am făcut aproximativ 50 de filme în 22 de ani de lucru în industria filmului indian. De multe ori nu ai șansa să te simți ca un nou venit, pentru că prima dată când se întâmplă lucrurile ești confuz, dar de data aceasta am avut ocazia să mă simt ca un novice. A fost cu adevărat uimitor. Am crescut uitându-mă la filmele de la Hollywood și să fiu cu adevărat într-unul a fost foarte frumos. Le sunt foarte recunoscător fraților Russo pentru că m-au găsit și m-au ales, a fost pur și simplu uimitor.
– Am pornit de la noțiunile de bază. Echipa de cascadori m-a învățat că dacă mâna stângă este într-un loc, piciorul drept ar trebui să fie și el într-o poziție anume. A fost uimitor chiar de la început. Apoi m-au dus mai departe, a devenit intens, și mai intens, până la punctul în care a devenit periculos. Și foarte rapid. Foarte provocator, dar distractiv. Iar spre final, simți că ești profesionist, te miști extrem de repede. Se asigură ei că ești suficient atât de bun înainte de a începe filmarea propriu-zisă. A fost amuzant că, doar cu o săptămână înainte de filmări, mi-am sucit gâtul.
După o lună, o lună și jumătate de antrenamente, cu doar o săptămână înainte de a începe filmările, m-am întors spunând: „Nu pot să-mi mișc partea asta, nici pe asta”. Mi-am spus: „Ce mă fac?”, dar kinetoterapeutul m-a pregătit, deși a avut doar o săptămână la dispoziție. Trebuia să egalez viteza Anei! Iar Avik San ar trebui să fie misterios și calm, ceea ce nu prea poți face când corpul tău emite asemenea mișcări și energie. A fost o provocare, dar a fost grozav să fiu concentrat în fiecare moment.
O: The Gray Man, SUA/Cehia, 2022 R: Anthony Russo, Joe Russo D: Ryan Gosling, Chris Evans, Ana de Armas, Regé-Jean Page, Billy Bob Thornton, Alfre Woodard, Wagner Moura, Jessica Henwick, Dhanush.
– „The Gray Man” este o poveste modernă. După cum știți, Bond are aproximativ șaizeci de ani în acest moment, iar Bourne aproximativ douăzeci, iar acest film este conectat în multe feluri la unele lucruri care se întâmplă chiar acum în lume.
Personajul principal este foarte orientat și destul de amuzant, are genul nostru de umor. Plus că este genul de film cu care publicul de astăzi chiar rezonează.
– Fiecare lucru în parte a fost dificil de filmat. Aveam nevoie de o zonă extinsă din Praga ca să ne iasă bine totul. Secvența începe într-o piață importantă a orașului și continuă cu o goană prin Praga, așa că filmarea a fost complexă.
Dau doar un exemplu. Există un tramvai în care se urcă protagonistul, în timp ce personajul Anei îl urmărește într-o mașină, iar o mulțime de tipi sunt în jurul și pe urmele lor. Pentru a filma secvența, am folosit tramvaie adevărate din Praga.
Am construit inclusiv un autobuz care arăta exact ca un tramvai, dar mergea pe roți, pentru că uneori trebuia să rulăm tramvaiul mai repede decât putea merge în realitate sau trebuia să-l deplasăm pe străzi care nu aveau șine și așa mai departe.
Și am avut și un tramvai care era amplasat într-o parcare din Praga, care era staționar, pe care trebuia să-l zgâlțâim și în jurul căruia plasasem un ecran albastru. Am construit secvența prin toate acele spații diferite, am filmat cu distribuția principală, apoi am filmat cu cascadori pentru porțiunile prea periculoase și a fost un proces complex.
Le suntem recunoscători tuturor celor cu care am colaborat la Praga. Orașul este un spațiu de filmare uimitor, au o echipă grozavă acolo, iar oamenii au sprijinit cu entuziasm realizarea filmului. Poți obține un rezultat extraordinar într-un loc cum e Praga.
– Alternativa de a filma într-un studio care să arate ca Praga ar fi fost foarte dificilă și ar fi necesitat multe efecte vizuale. Este o secvență foarte realistă. Apoi, este interesant, de câte ori am filmat într-un oraș am închis o autostradă (am făcut asta și cu „Winter Soldier”). Ne-am întors în Cleveland, orașul nostru natal, pentru a realiza filmul și toată lumea a fost foarte fericită, apoi am închis autostrada timp de două săptămâni și brusc n-au mai fost chiar atât de încântați.
– E foarte important pentru noi să colaborăm cu distribuția la scenarii. Vrem ca actorii să stăpânească emoțional personajele. Iar toți cei de aici sunt actori incredibili, dar și povestitori grozavi și au o experiență uimitor de bogată. Îi încurajăm pe toți colaboratorii noștri să contribuie cu ceea ce știu la poveste.
Ne place să ne pregătim, pentru ca apoi să putem arunca zarurile. Este o zicală veche în cinema, așa că suntem întotdeauna receptivi la ceea ce se întâmplă în acele momente.
Dacă există ceva esențial sau amuzant, nu contează de unde vine, dacă funcționează pentru personaj și pentru poveste, îl vom încerca. Toți cei de aici au contribuit cu dialoguri, glume, nuanțe ale personajelor, în moduri care au îmbogățit cu adevărat filmul și l-au însuflețit.
– O parte din motivația noastră de a aduna o distribuție uimitoare ca aceasta, care poate întruchipa atât de multe personaje interesante, a fost speranța de a crea un univers în care să-ți dorești să-i urmărești pe toți, fie înainte, fie după evenimentele din acest film. Da, sperăm că vor fi mai multe povești de spus în lumea „The Gray Man”.