TIFF 2018. Fanny Ardant va primi Trofeul Transilvania pentru întreaga carieră

Născută pe 22 martie 1949, Fanny Ardant a crescut în Monaco până la vârsta de 17 ani, după care s-a mutat în Aix-en-Provence pentru a-și urma studiile în domeniul științelor politice. Nimic nu prevestea virajul spre actorie și, cu atât mai puțin, succesul încă de la prima apariție scenică din 1974. Frumusețea, exuberanța, versatilitatea și talentul ei extraordinar au plasat-o în topul celor mai iubite actrițe ale cinematografiei franceze. În cei peste 40 de ani de carieră, Fanny Ardant a cucerit întreaga lume, jucând nu doar în Franța, ci și în Spania, Italia, Anglia, Israel, Germania, Elveția și, nu în ultimul rând, la Hollywood. A lucrat cu regizori importanți precum Claude Lelouch, Alain Resnais, Costa Gavras,Volker Schlondorff, Michelangelo Antonioni, Sydney Pollack, Franco Zeffirelli sau Ettore Scola, și i-a avut ca parteneri pe ecran, printre alții, pe Gérard Depardieu, Vittorio Gassman, Jean Rochefort, Danielle Darrieux, Catherine Deneuve, Harrison Ford, Cate Blanchett, Penelope Cruz sau Jean-Louis Trintignant.

Fanny Ardant

Una dintre cele mai importante colaborări, încă de la începutul carierei, a fost cu legendarul cineast francez Francois Truffaut, care i-a devenit și partener de viață. După ce a remarcat-o în serialul TV Les dames de la côte, Truffaut a distribuit-o alături de Depardieu în Femeia de alături (La femme d’a coté, 1981), care i-a adus și prima nominalizare la Premiile César. La doar 2 ani distanță, numele actriței se afla din nou pe lista scurtă a nominalizaților, de data aceasta pentru rolul secretarei-detectiv din ultimul film al lui Truffaut, De-ar veni odată duminica! (Vivement Dimanche). Această comedie noir nominalizată la Premiile BAFTA, la categoria Cel mai bun film străin, va putea fi văzută și la TIFF.

După o serie de filme de autor și nominalizări la Premiul César pentru cea mai bună actriță, Fanny Ardant câștigă trofeul pentru rolul patroanei unui bar gay din comedia-cult Pédale douce (r. Gabriel Aghion, 1997), iar popularitatea ei crește exponențial, filmul fiind văzut de peste 4 milioane de spectatori. Un succes impresionant de box-office este și comedia Ridicule (r. Patrice Laconte), pentru care în același an primește Premiul Lumiere. Distincțiilor primite în cinema li se alătură și un Urs de Argint la Berlin pentru prestația din 8 femei (8 femmes, r. François Ozon, 2002), premiu colectiv pe care îl împarte cu celelalte șapte actrițe din distribuție.

În 2009, Fanny Ardant debutează în regie cu Cenușă și sânge (Cendres et sang), care este inclus în selecția oficială a Festivalului de la Cannes. Scenariul scris de însăși Ardant este adaptarea unei povestiri de Ismail Kadare, care descrie drama unei femei nevoite să-și crească singură cei trei copii după asasinarea soțului. Exilată din țara natală, aceasta se întoarce să-și revadă familia după multă vreme și declanșează noi violențe între clanurile rivale al căror conflict i-au ruinat viața. Coprodus cu Libra Film, Cenușă și sânge a fost turnat, în proporție de 90%, în România, iar din distribuția internațională fac parte și actori autohtoni printre care Adrian Păduraru, Ion Besoiu, Răzvan Vasilescu, Tudor Istodor și regretata Olga Tudorache. Proiecția de la TIFF îi este dedicată acestei mari actrițe dispărute anul trecut dintre noi.

Celălalt film regizat de Fanny Ardant prezentat în programul TIFF este Divanul lui Stalin (Le divan de Stalin, 2016), adaptare a romanului omonim scris de Jean-Daniel Baltassant, și surprinde ultimele zile ale liderului sovietic, urmărind povestea unui tânăr artist angajat să realizeze un monument în onoarea acestuia. Gerard Depardieu excelează în rolul lui Stalin, redând la perfecție amestecul de cinism, sadism și singurătate care au marcat ultima perioadă din viața dictatorului, iar Ardant redă subtil acea senzație permanentă de amenințare resimțită de cei din anturajul lui.

Una dintre cele mai recente și mai temerare apariții pe marele ecran e cea din Lola Pater (r. Nadir Moknèche, 2017), film lansat anul trecut la Locarno. Fanny Ardant interpretează cu o dezinvoltură care arde ecranul un transsexual care se reconciliază cu fiul său, pe care l-a părăsit atunci când a decis să facă operația de schimbare de sex. Încă din stadiul de scenariu, mama regizorului i-a spus acestuia: „Nu pierde timpul căutând. Există o singură actriță care poate juca acest rol. Nu două, nu trei, ci una singură: Fanny Ardant.” Nadir adaugă: „În acel moment, mi-am adus aminte de imaginea unei siluete masculine într-un impermeabil, precipitându-se pe o străduță întunecată. Era Fanny Ardant în Vivement Dimanche.”