Inspirat de romanul unei apreciate psihiatre și scriitoare din Turcia, „Prizoniera destinului”, serialul turcesc difuzat de Kanal D, are o poveste foarte interesantă.
Inspirat de romanul unei apreciate psihiatre și scriitoare din Turcia, „Prizoniera destinului”, serialul turcesc difuzat de Kanal D, are o poveste foarte interesantă.
Lansat la Kanal D pe 9 decembrie, producția turcească „Prizoniera destinului” a captat rapid atenția telespectatorilor români. Succesul se datorează, e clar, și protagoniștilor: Demet Özdemir (28 de ani) și İbrahim Çelikkol (38 de ani) sunt amândoi cunoscuți la noi, el din câteva titluri mai vechi, „Iffet” și „Iertare”, ea având un fan club uriaș, după serialul-fenomen „Vis de iubire” (la noi s-a văzut la Happy Channel). Însă oricât de talentați ar fi actorii sau cât de bine s-ar potrivi (iar despre chimia dintre Özdemir și Çelikkol toată presa turcă a căzut de acord că e fantastică), ei nu ar putea suplini lipsa unui scenariu ofertant, bine scris. Pe care „Prizoniera destinului” îl are din plin.
În original „Doğduğun Ev Kaderindir”, serialul a fost lansat la noi sub numele „Prizoniera destinului”, dar în turcă înseamnă, în traducere aproximativă, „Destinul tău e casa în care te-ai născut”. Tema destinului e una foarte importantă la turci, după cum explica într-un interviu tv psihiatra și autoarea de succes Gülseren Budayıcıoğlu, cea care a scris, din propria experiență profesională de-a lungul anilor, „Camdaki Kiz”, roman după care a fost adaptat scenariul. Budayıcıoğlu, membru activ al echipei care realizează „Prizoniera destinului”, a scris și cartea ce a inspirat alt serial transmis cu succes la noi, tot la Kanal D, și anume „Mireasa din Istanbul”, cu Ozcan Deniz și Asli Enver.
Serialul ajunge la final la Kanal D pe 8 februarie și va fi înlocuit de o nouă producție turcească, „Hercai”.
Povestea o știe toată lumea până acum, probabil. Zeynep (Demet Özdemir, în primul său rol major dramatic, după ce a avut succes în comedii romantice) este o tânără prinsă între două case (două destine, dacă vreți): de-o parte se află familia ei adevărată, dintr-un cartier sărac, de cealaltă se află familia ei adoptivă, dintr-un cartier de lux. Căci la 10 ani, copila a fost încredințată de mama ei, femeie cu viață grea și victimă a violenței domestice, unei familii bogate, care a crescut-o într-un univers fără griji, plin de dragoste.
La maturitate, Zeynep nu mai știe cărei lumi îi aparține: ea se îndrăgostește nu de cineva din lumea bogată, ci de Mehdi (İbrahim Çelikkol), un bărbat din mahala. Doar că, spre deosebire de basme, acesta nu e finalul perfect al poveștii, serialul nu se termină cu o căsătorie și gata! – multe alte lucruri urmează să se întâmple.
„Fiind vorba de un serial inspirat de realitate, nu avem personaje 100% bune sau 100% rele”, explica scriitoarea Gülseren Budayıcıoğlu, care are doar cuvinte de laudă pentru cei doi actori principali: „ İbrahim Çelikkol, sunt mare fan al lui, se potrivește perfect personajului Mehdi, iar Demet Özdemir, pe care am adorat-o în „Vis de iubire”, este o actriță foarte bună. Nu joacă rolul, ci îl trăiește”.
„Prizoniera destinului” a debutat la turci în decembrie 2019, iar acum, postul TV8 difuzează episoadele sezonului 2 (miercuri, 30 decembrie, a fost transmis episodul 26 – atenție, episoadele de la noi nu sunt numerotate la fel!). Multe s-au întâmplat, apropo de ce văd acum telespectatorii turci și, fără să dezvăluim prea multe, să spunem totuși că există personaje care trec printr-o transformare șocantă.
În plus, a apărut o față nouă în serial: este vorba de actorul Engin Öztürk, adică Selim din „Suleyman Magnificul”. Acesta joacă rolul avocatului Barîș, un bărbat interesat de Zeynep, ceea ce va complica relația dintre eroina principală și Mehdi.
Engin Öztürk, lăudat de presa turcă pentru rapiditatea cu care s-a integrat în povestea și echipa de la „Prizoniera destinului”, explica astfel secretul succesului său: „Muncesc. Muncesc nonstop. Muncesc 5-6 zile pe săptămână. E intens, dar merge bine”, a declarat actorul, citat de televizyongazetesi.com, adăugând și că acesta e motivul pentru care nu are timp de viață personală.