Intrat recent pe HBO Max, pasionantul serial „Tokyo Vice” ne transportă într-un Tokyo misterios și sofisticat, unde un tânăr jurnalist american învață să supraviețuiască, făcând slalom printre pericole. O poveste surprinzătoare, cu profunzimi neașteptate, care ne oferă, în plus, portretul memorabil al unui oraș unicat.
Povestea creată de J.T. Rogers, o adaptare liberă a cărții „Tokyo Vice: An American Reporter on the Police Beat in Japan”, scrisă de jurnalistul american Jake Adelstein, începe la sfârșitul anilor ’90.
După ce studiază literatura japoneză, tânărul american Jake Adelstein (Ansel Elgort) se angajează la cel mai mare ziar din Japonia, Meicho Shimbun, convins că informația transmisă cititorilor poate duce lumea înainte, așa cum l-a învățat cândva tatăl lui.
Numai că, după examene și selecții draconice, în stil japonez, talentatul și superinteligentul ziarist se trezește jonglând cu o mulțime de neprevăzute. Rasismul unor confrați, severitatea editoarei Emi Maruyama (Rinko Kikuchi), sub îndrumarea căreia lucrează ca reporter criminalist și acomodarea la exigențele unui stil de viață cu totul nou sunt doar câteva trepte timide către marea confruntare care îi va pune deseori chiar viața în pericol.
Cu sabia deasupra capului
Deprins din copilărie de tatăl lui, medic legist, cu detalii prețioase despre investigarea crimelor, Jake se avântă cu entuziasm în punerea cap la cap a unor probe pe care le găsește la locul unor asasinate teribile petrecute în oraș.
În curând, însă, el intuiește în spatele semnalelor primite de la cei din jur, inclusiv de la laconica lui editoare, că raportarea poliției și chiar a presei la diverse incidente grave din oraș reprezintă cu totul altceva decât și-a imaginat.
În timp ce deprinde ABC-ul profesiei de la cei familiarizați cu lumea interlopă, ca Jin Miyamoto (Hideaki Itô), pătrunde în exclusivistele baruri de noapte în care o sticlă de șampanie costă o avere, unde o întâlnește pe frumoasa Samantha (Rachel Keller) și își face câțiva amici în redacție, Jake ajunge într-o confruntare directă cu rețeaua criminală care guvernează afacerile subterane, temuta Yakuza.
El începe să se familiarizeze cu secvențele nemiloase ale războiului dintre clanuri și să înțeleagă către cine îl conduce șirul de crime din ancheta în care s-a implicat. El ajunge în preajma taciturnului Akiro Sato (Shô Kasamatsu), unul dintre locotenenții clanului condus de neîndurătorul Tozawa (Ayumi Tanida), dar se apropie și de puternicul comisar Hiroto Katagiri (Ken Watanabe), singurul pe care capii clanurilor nu reușesc să îl intimideze.
Ce face diferența
Mult mai nuanțat decât poveștile polițiste obișnuite, episodul pilot al serialului, regizat de Michael Mann, ne reamintește măiestria regizorului în conturarea confruntărilor tensionate și în crearea unei atmosfere credibile și extrem de personale pentru poveștile sale, pe care ne-a demonstrat-o în neuitatele „Obsesia” / „Heat” (1995) și „Scandal în industria tutunului” / „The Insider” (1999), dar și în filmul „Miami Vice” (2006), cu Colin Farrell și Jamie Foxx.
Și aici îi vedem abilitatea de-a analiza relațiile complexe ale acestei lumi dure, în care codul onoarei coexistă cu cele mai josnice crime.
Aici, amicițiile, trădările, intimidările, dar și alianțele neașteptate se amestecă într-un tot uimitor și fascinant, a cărui tensiune este inspirat continuată de ceilalți regizori care au preluat povestea, de-a lungul celor zece episoade (din care sunt, deocamdată, disponibile doar trei, la care se adaugă săptămânal câte unul).
Chiar și orașul pare o creatură maiestuoasă și misterioasă, care adăpostește nenumărate conflicte, tristeți și drame neștiute. Ansel Elgort („Baby Driver”, „Sticletele” / „The Goldfinch”), unul dintre cei mai interesanți tineri actori ai momentului, asemănat deja cu James Dean, a fost ales recent de Steven Spielberg ca protagonist în „Poveste din cartierul de vest” (2021).
El redă perfect evoluția personajului său, de la inocență la inițierea în activitățile interlope ale orașului, infuzându-și permanent jocul cu emoție și alternând inteligent impetuozitatea și stăpânirea de sine.
Nu mai prejos sunt cei care îi dau replica: impozantul Ken Watanabe, exoticii Shô Kasamatsu și Hideaki Itô și expresivele Rachel Keller și Rinko Kikuchi, într-o poveste care ne surprinde continuu.