Tora Vasilescu: „Eram complexată de oamenii cunoscuți”

Actrița a răspuns fără inhibiții la întrebări legate de profesie, familie, dar și despre experiența COVID. După o carieră de peste 45 de ani, în care a jucat în filme, seriale și spectacole de teatru și a fost distinsă de trei ori cu Premiul pentru Interpretare al Uniunii Cineaștilor din România, artista a adunat multe poveşti.

„Conversația cu Tora Vasilescu poate fi, așa cum o spune chiar ea, „arborescentă”, e cu râs, e cu emoție, cu dus-întors printre amintiri și cu concluzii despre viață. La 70 de ani, actrița e tonică, e tânără în cel mai plin sens al cuvântului, iar în cei peste zece ani petrecuți în casa din Buftea, alături de soțul francez de origine croată, grădina în care cultivă flori, fructe și legume i-a devenit locul favorit pe lumea asta. Locatie de filmare: acasa la Buftea”, spune Irina Păcurariu.

A absolvit ca șefă de promoție Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în anul 1976, la clasa profesoarei Eugenia Popovici. În acelaşi an, actrița Tora Vasilescu primeşte premiul ACIN pentru rolul Maria din filmul „Cursa”, al regizorului Mircea Daneliuc. Drumul spre succes nu a fost deloc simplu, deşi de mică îşi afirmase vocaţia, plăcându-i să recite şi să cânte în fața publicului.

„Irina Păcurariu: Ați intrat la teatru, în București… Când ați ajuns prima dată erați doar fericita posesoare a unui premiu național la recitat…
Tora Vasilescu: Luam tramvaiul în sens invers… nu prea știam stânga-dreapta, era complicat să mă descurc într-un oraș care mi se părea înfricoșător.  Eram complexată de oamenii cunoscuți, mă uitam la geamurile luminate după care bănuiam că locuiesc privilegiați cu care nu voi ajunge vreodată să mă întâlnesc….

Irina Păcurariu: Când ați început să deveniți cineva?
Tora Vasilescu: Nu m-a gândit așa, m-a ferit Dumnezeu să mă cred cineva… Primesc greu laudele, acum am ajuns la concluzia că trebuie să mulțumești pentru tot ce ai obținut… Am iubit și teatrul și filmul, acum mai mult filmul parcă și e o mare bucurie să revăd filmele din tinerețe, să îmi amintesc replici.”