“Tanti Cornelia, mie să-mi dați varză murată rochie de mireasă, că am de făcut vreo 250 dă sarmale. Și tare bune au mai fost data trecută!” zise o doamnă peste umărul meu, și o poftesc să cumpere înaintea mea. Voiam să aud mai multe despre această rochie murată. E cu trenă? Are voal? Cum arată costumul lui ginerică? După 1 kilogram de murături mâncat și 3 litri de apă sunt gata să expun concluziile.
Salutare. S-a deschis sezonul de vânătoare și degustare la murături, așa c-am pornit degrabă prin Capitală să văd cum se prezintă restaurantele și crâșmele Bucureștiului la capitolul murături, un capitol drag multor români, căci fiecare familie (aproape) are rețeta ei de acrituri dătătoare de plăceri și degrabă vindecătoare de mahmureli. Să fim serioși, nimic nu te trezește mai bine dintr-o beție decât un borcan (de 800) rece de moare (zeamă de varză) luată direct din budană și băută pe nerăsuflate.
Pentru primul episod din Turul Murăturilor (care la fel de bine se putea numi “Murăwars”, „Vocea Murăturilor”, “Căutătorul de acrituri” sau “Știi și murezi”) am trecut pragul restaurantelor Hanul Drumețului, Caru’ cu Bere, respectiv La mama. Pentru diversitate și comparație, pe lângă cele trei restaurante, am achiziționat murături și dintr-o sursă clasică, de la o mai veche cunoștință de-ale mele: tanti Cornelia de la Rădăuți, ce-și arate taraba chiar în Oborul cel de toate zilele.
Când vine vorba de tradiție și specific românesc, Caru’ cu bere e primul nume care-mi vine minte. Așa c-am zis să pun și eu buzele pe murăturile gustate de celebrități precum Caragiale, Sadoveanu, The Rolling Stones sau Demi Moore și alții.
Varza murată de la Caru’ cu Bere este crocantă bine, sărată numa cât trebe (aproape că nici nu simți sarea, dar e acolo), fresh și gustoasă, aromată. Aproape c-aș fi cerut și un pahar de moare de varză, de drag.
Cred că ar merge și călită, cu un cârnat afumat lângă, dar asta-i altă poveste. Bună.
CITESTE CONTINUAREA PE WWW.B365.RO