Regia artistică a spectacolului este semnată de Dominic Dembinski, iar din distribuţie fac parte: Ilinca Goia, Adrian Titieni, Rodica Popescu Bitănescu, Ana Ioana Macaria, Demeter Andras, Claudiu Bleonț, Ruxandra Sireteanu, Nikita Dembinski, Grigoriţa Rogobete, Laura Vieru, Valentin Popescu.
În 5 august 2013, cu ocazia înregistrărilor acestui spectacol, actriţa Rodica Popescu-Bitănescu a aniversat împlinirea a 75 de ani în studiourile Televiziunii Române. Aşa cum a declarat, actriţa a sărbătorit ziua muncind de dimineaţă până noaptea la filmările pentru „Hedda Gabler”.
Piesa „Hedda Gabler”, de Henrik Ibsen, unul dintre părinţii teatrului modern european, este considerată de majoritatea criticilor ca fiind reprezentativă pentru dramaturgia secolului XlX. Personajul Heddei este unul dintre marile roluri dramatice din teatru, un „Hamlet feminin” cu multiple faţete.
Hedda Gabler este fiica unui general aristocrat, soţia unui universitar mediocru, fosta iubită a rivalului soţului ei. Este o femeie rea, manipulatoare şi vicleană pentru că reflectă toate viciile lumii din jur – invidie, cinism, laşitate. Măritată cu un om pe care nu îl iubește, Hedda simte că nimic nu o mulțumește, şi are pretenții exagerate de la toţi cei din jurul ei.
Ilinca Goia despre personajul pe care îl interpretează:
„Este vorba despre unul dintre cele mai complexe personaje feminine din literatura dramatică a tuturor timpurilor. Nu întâmplător conţine accente chiar shakespeariene fiindcă, să nu uităm, Ibsen este cel mai jucat autor după marele Will. Hedda are multiple măşti şi faţete, ce nu pot fi redate concomitent în acelaşi spectacol. Eu am căutat o Hedda Gabler cât mai umană, cât mai vulnerabilă – unde cruzimea ei proverbială este doar o formă de apărare, de demnitate. Apoi am înzestrat-o cu o senzualitate debordantă, aproape androgină care este însă controlată de o conştiinţă absolută care vede şi trăieşte idei absolute precum în teatrul lui Camil Petrescu. Este, aş spune, un fel de Gelu Ruscanu feminin, care sucombă sub presiunea ideilor ce o leagă freudian de forţa unui tată, a unui bărbat care îi controlează destinul, psihologia. Este nevrotică, amară, cu simţ comic, dar şi tragică. Este vie!”