TVR difuzează, până vineri, seria de emisiuni-document „Brâncuşi e al meu”

„Ceea ce va dăruiesc eu este bucurie curată! În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie, nici pentru ură, ci numai pentru bucurie, pentru acea bucurie pe care o poţi înţelege oriunde şi oricând…”, spunea cândva Brâncuşi. Vorbele unuia dintre cei mai mari români au trecut, la fel ca opera sa, proba timpului.

Mihai Constantin ne invită, în această săptămână, să-l ascultăm, să-l vedem şi să-l cunoaştem şi altfel pe Constantin Brâncuşi, într-o serie de cinci emisiuni unite sub titlul „Brâncuşi e al meu”.

Prin imagini unice din Arhiva de aur a Televiziunii Române, ce poartă semnături celebre, prin fragmente din filme şi documentare ce i-au fost dedicate de-a lungul vremii marelui artist şi prin mărturii ale unor oameni ale căror vieţi au fost influenţate, într-un fel sau altul, de personalitatea lui Brâncuşi, telespectatorii TVR au şansa să afle mai multe despre sculptorul din Hobiţa.

Emisiunea cuprinde secvenţe din viaţa „artistului inimilor noastre”, de la prieteni la muzele care l-au inspirat, de la controverse până la geniul săucreator, se arată într-un comunicat remis redacției noastre din partea TVR.

Povestea „Brâncuşi e al meu” porneşte chiar din satul său natal, unde sătenii ne vorbesc despre rădăcinile artistului. De la stilul arhitectural din satul oltenesc şi influenţa tradiţionalului în opera lui Brâncuşi, firul poveştii continuă cu şcoala de la Craiova şi Bucureşti, plecarea la Paris a artistului şi ucenicia în atelierul marelui sculptorfrancez Auguste Rodin, apoi afirmarea geniului artistic care-i defineşte unicitatea. Pătrundem în atelierul său din Paris şi îi admirăm câteva dintre opere: „Rugăciunea”, „Sărutul”, „Cuminţenia Pământului”, apoi „Domnişoara Pogany”sau „Pasărea în spaţiu”, a cărei imagine se află şi acum pe certificatul de aviator şi de astronaut al piloţilor americani.

Desigur, ansamblului de la Târgu Jiu îi sunt dedicate, de asemenea, momente din emisiune. „Masa tăcerii”, „Aleea scaunelor”, „Poarta sărutului” şi „Coloana fără sfârşit” au fost realizate ca un omagiu închinat eroilor Primului Război Mondial.

În atelierul său din Paris, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui… o lume exotică pentru vizitatori, dar încărcată de amintiri din Gorjul său natal. Atelierul există şi astăzi, recreat şi conservat la Centre Pompidou – Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.