Un handbalist model

Nikola Karabatici este deja, la 25 de ani, in varful lantului trofic din handbal. Un gigant de 1,96 metri, 104 kilograme si o forta inspaimantatoare, dublata pe teren de o tehnica si o viteza rar intalnite. Desemnat in unanimitate cel mai bun handbalist al lumii, a castigat cu Franta, tara care l-a adoptat si inrolat, titlul de campion al Europei in 2006, Jocurile Olimpice in 2008 si, in sfarsit, Campionatul Mondial, la inceputul acestui an.

Colosul care, in 2007, a cucerit o data cu Champions League si titlul de golgheter al intrecerii, cu 89 de goluri, disputa saptamana aceasta o noua finala a competitiei, impreuna cu THW Kiel, echipa sa de club din Germania (adversari sunt spaniolii de la Ciudad Real).

Mama pictorita, tatal handbalist, fiul perfectionist
Aschia nu sare departe de trunchi. Ce se putea naste dintr-un tata handbalist si o mama pictorita? Un alt handbalist, mai bun si mai rafinat, cu inclinatii neobisnuite pentru un sportiv. Pe site-ul sau oficial, francezul de origine croata Nikola Karabatici povesteste ca a descoperit handbalul la 5 ani, pe cand asista la meciurile tatalui sau, Branko, portarul fostei Iugoslavii. Mama Radmila, alintata Lala, o pictorita cunoscuta, l-a ajutat pe Niko sa-si descopere si alte laturi. E pasionat de matematica si cocheteaza cu o cariera de model, pe care intentioneaza sa o urmeze sarguincios dupa ce-si va agata ghetele in cui.

Cel mai bun handbalist al lumii isi caracterizeaza principala calitate si cel mai grav defect printr-un singur cuvant: „perfectionist”. O calitate-defect care i-a adus, pana acum, gloria absoluta, dar si nelinistea unui obiectiv urias: „sa devin cel mai bun handbalist din istoria acestui sport”.

de Matei Udrea