Unghiuri complementare

In principiu orice film despre Al Dolea Razboi Mondial presupune un buget consistent si depinde intr-o mare masura de alegerea unor producatori executivi influenti si dibaci. Pentru un regizor talentat si ambitios este o provocare imposibil de ignorat si in anumite cazuri un compromis menit sa revigoreze o cariera aflata in deriva. Sigur, a saptea arta trebuie sa fie in pas cu evenimentele contemporane esentiale si este adepta anumitor curente sau tabere politice. La Hollywood este important sa fii atent la schimbari de orice natura si sa imortalizezi rescrierea sau analizarea din alt unghi a istoriei. Abordarea poate fi propagandistica – ceea ce echivaleaza cu o irosire nejustificata a unor sume exorbitante – sau sa scoata la lumina si sa insiste asupra unor detalii ce traseaza noi interpretari.
O data cu „Necrutatorul”, vedeta premiilor Oscar din 1993, cariera de regizor a lui Clint Eastwood a capatat o anumita greutate, consolidata in ultimii ani de aparitiile unor filme precum „Misterele fluviului” si „O fata de milioane”. Anul acesta Eastwood, la 76 de ani, a reusit sa ne lase muti de admiratie. De ce? Pentru ca a filmat in paralel doua productii despre evenimentele de la Iwo Jima privite din unghiuri diferite dar in acelasi timp complementare. Pe de o parte, avem in „Steaguri pline de glorie” povestea unor soldati americani transformati in eroi si simboluri nationale de o fotografie in care sunt surprinsi in timp ce fixeaza steagul tarii lor, desi nu merita aceasta onoare, iar in „Scrisori din Iwo Jima” suntem martorii pregatirii taberei japoneze pentru a tine piept inamicului. Peliculele au fost bine primite de critici, iar „Scrisori din Iwo Jima” are mari sanse sa castige Oscarul pentru cel mai bun film al anului.