Una dintre marile noutăți ale grilei de toamnă de la Antena 1 – „The Wall – Marele Zid”, emisiune prezentată de Valentin Butnaru (32 de ani), va fi lansată la noi pe 13 septembrie. Nu știm cum va fi show-ul, deși se anunță promițător, dar deja ne place că producătorii nu s-au temut de „ghinionistul” număr 13!
Este pentru prima oară când moderezi singur o emisiune departe de pupitrul știrilor. Cum ai primit această provocare?
La început am fost ușor temător, dar odată ce am văzut câtă încredere are întreaga echipă a Monei Segall în potențialul meu, am prins un curaj nebun.
Ai simțit că ieși din zona ta de confort? Dacă da, prin ce anume?
Eu sunt obișnuit cu live-ul de la știri, în care fiecare secundă de liniște este ca o eternitate. A trebuit să mă adaptez la ideea de a avea răbdare, de a potența emoțional momentele cu…liniște și de a nu mai încerca să acopăr orice secundă vorbind permanent.
Ai avut emoții?
Am avut emoții foarte mari! În special în prima seară, când am ajuns la locul filmărilor. Eu am fost primul care a intrat în platou, singur fiind, iar în momentul în care am dat cortina la o parte și am văzut marele zid a fost copleșitor. În plus, aveam emoții pentru că îmi doream să iasă totul foarte bine și să nu dezamăgesc pe nimeni. Ușor, ușor emoțiile s-au disipat.
Care au fost primele tale impresii când ai pășit pe platoul de filmare din Polonia?
Grandios, copleșitor, profesionalism nemaiîntâlnit și o incredibilă atenție la detalii.
Care ți se pare că este elementul care face diferența între „The Wall” și celelalte formate concurs?
Cred că imprevizibilul și emoția fluctuantă sunt cele care fac diferența. Concurenții trec printr-o pleiadă de stimuli, banii oscilează permanent, există o trecere constantă de la agonie la exatz, iar suspansul trăit în momentul în care bilele încep să cadă nu cred că se compară cu nimic din ce am văzut pănă acum la tv. Este incredibil de real tot!
Ai spus că este „într-adevăr copleșitor momentul în care ești față în față cu zidul” de ce?
Câteodată, prin abilitatea directorului de imagine, un platou poate părea pentru telespectatori mult mai impozant decât este în realitate. În cazul nostru, zidul chiar este THE WALL și în realitate. Are peste 12 metri, aproape cât un bloc cu 4 etaje, are o sumedenie de funcții și este înțesat de tehnologie. Ai putea chiar să-l personifici!
În ce constă mai exact concursul? Ce trebuie să facă concurenții?
La fiecare ediție participă o pereche de oameni cu povești frumoase, oameni care au produs o schimbare, sau care merită o șansă, pentru că au oferit și ei una, la rândul lor. Trebuie să treacă împreună de prima probă, unde au ca singură condiție să cumuleze cel puțin 1 leu. Apoi, ei sunt despărțiți – unul se duce în camera de izolare, de unde va răspunde la întrebări în rundele 2 și 3, iar celălalt rămâne alături de mine și va trece prin toata gama de emoții, încercând să intuiască dacă partenerul va ști să răspundă la întrebare și să își facă o strategie de joc în consecință. La final, vine o decizie care poate răsturna din temelii întreg jocul: semnezi contractul și pleci cu suma câștigată anterior, sau îl rupi și riști orice ai dobândit pentru o miză necunoscută?
Ți-ai fi dorit să fii concurent? Ce ți s-ar fi părut mai greu în această postură?
În prima probă a show-ului cei doi concurenți sunt în platou, dar ulterior, unul dintre ei va trece într-o camera separată. La izolare este extrem de complicat, pentru că nu ai nici cea mai vagă idee despre câți bani sunt pe zid, la câte întrebări ai răspuns corect, sau ce face partenerul tău. Cred că mi-ar placea sa fiu cel care rămâne în fața zidului, deși de la runda a 3 a aș fi complet deraiat de presiune și adrenalină!
De ce filmările au loc în Polonia și nu în România?
Platoul și Marele Zid sunt niște construcții speciale, foarte elaborate din punct de vedere al tehnologiei și al investiției. Endemol Shine Distribution, compania care deține licența formatului, a construit un hub special în Polonia pentru că aici urmează să filmeze mai multe țări, printre care Rusia și Australia. Având experiența acestui show, polonezii au know how-ul necesar pentru ca totul sa meargă perfect și rapid.
Am văzut că ți-ai schimbat dieta din cauza ritmului de lucru. Ce schimbări s-au produs de ai luat această decizie ș ice înseamnă mai exact aceste schimbări?
Eu am oricum o dietă oarecum ciudată, mai ales înainte de concursurile de squash. Atunci am două antrenamente pe zi și mănânc carbohidrați pe pâine. :)) În rest, mănânc foarte rar, spre deloc, carne sau lactate . Nu din vreo convingere, nu la sfatul vreunui nutriționist, pur și simplu asa mă simt cel mai bine. La filmări, în schimb, având în vedere ca stăteam aproape 12 ore în picioare și aveam nevoie de energie constant, i-am rugat pe cei de acolo să-mi lase mai multe feluri de carne. În felul ăsta, reușeam să mă energizez pentru încă două ediții, fără efectele nedorite ale unei mese îmbelșugate, la mijlocul zilei.
Mulți nu știu despre tine că ești antrenor de squash. De unde a pornit pasiunea și cum ai ajuns să fii antrenor?
Am început ca jucător, de la o dată pe săptămână la câte un antrenament zilnic. E ca un drog „benefic”! 🙂 Ideea de a antrena a venit mai tarziu, acum vreo doi ani, după ce scosesem untul din mulți prieteni care mă tot rugau să joc cu ei, începători fiind. M-am decis că vreau să învăț pașii optimi de predare într-un cadru organizat, pentru că îmi place la nebunie sa prezint acest sport-minune foarte multor oameni și, de ce nu, să reușesc să-i duc la performanță. Am reușit deja și nu mă las. Am o diplomă recunoscută internațional ca antrenor și nu mă opresc aici ! 🙂
De ce nu ai continuat în actorie? Care este ultimul film care ți s-a părut deosebit?
La momentul respectiv am luat o decizie pragmatică…zic eu, legată de viitorul meu material. Nu știu dacă a fost cea bună, dar știu sigur că sunt acum în cel mai bun punct posibil al vieții mele! Ca filme, Tarantino e preferatul meu, căci produce exact tipul de proiecție care mă animă și mă intrigă în același timp.