Este Everestul ciclistilor. Visul fiecarui baiat care urca in sa cu gandul de a pedala mai iute decat vantul. O cursa titanica, sfidand limitele omenesti, care starneste entuziasm, pasiuni si, uneori, scandaluri monstruoase. E „Le Tour de France”.

Atunci cand, manat de ideea popularizarii ziarului sau, „L’Auto” (stramosul celebrului L’Equipe), redactorul-sef Henri Desgrange aproba, in zorii secolului XX, finantarea cursei cicliste Paris-Brest si retur, francezului nici prin cap nu-i trecea ca da startul uneia dintre cele mai frumoase povesti ale civilizatiei moderne. In 104 ani si 93 de editii, Marea Bucla a furnizat povesti eroice, performante unice, pasiuni nebune, sacrificii incredibile, prosperitate financiara si afaceri tenebroase.
Germenii genialei idei au incoltit in mintea tanarului ziarist Georges Lefevre, ucenicul care, intr-o zi de noiembrie a anului 1902, a indraznit sa-i povesteasca despre visul sau, in timpul pranzului, redactorului-sef Desgrange. Doua luni mai tarziu, pe 19 ianuarie 1903, „L’Auto” anunta cursa. A fost un succes enorm inca de la prima editie: ziarul si-a marit tirajul de la 25.000 de exemplare, inaintea turului, la 65.000 dupa. Apogeul a fost atins insa pe durata cursei din 1933, cand ziarul s-a vandut in 854.000 de exemplare.
In timp, Turul Frantei a evoluat, dezvoltandu-se de la dimensiunile unei curse pe nerasuflate (in primele editii nu existau pauze de somn, concurentii pedaland si noaptea) catre statutul unui fenomen social. In jurul acestui periplu prin Franta si, uneori, prin tarile vecine, s-a construit o adevarata cultura. Milioane de fani din intreaga Europa vin sa asiste, in fiecare an, la extraordinarea intrecere. Eroii sai au inspirat filme si cantareti celebri.

Urmărește-ne pe Google News