Modifica setarile cookie
Homepage  / Timp liber

O „școală cinematografică” de excepție are festivalul ei la București. Vistula Film Festival, la prima ediție

de Doinel Tronaru,

Cinefilii hardcore, dar și spectatorii de film obișnuiți au un mare motiv de bucurie săptămâna aceasta: prima ediție a Vistula Film Festival, un prestigios festival de film polonez, are loc de joi până duminică, la Cinema Muzeul Țăranului. “Şcoala poloneză” continuă să facă filme foarte bune, așa că festivalul se constituie într-un eveniment cinematografic. Află de ce mai jos, precum şi declarații în exclusivitate de la organizatori.

De ce este atât de important acest festival și se diferențiază în generoasa ofertă cinematografică a sfârșitului de săptămână? Festivaluri de film polonez au mai fost la București și în restul țării, organizate aproape anual de Institutul Polonez, dar acesta este un format nou și deja foarte prestigios, după cum explică mai jos Mirona Radu, principalul organizator.

O expresie a Europei Centrale

În primul rând, “școala cinematografică” poloneză este importantă prin filmele pe care le-a făcut de la al doilea război mondial până în 1989, multe dintre ele capodopere inconturnabile ale celei de-a șaptea arte. Cei care urmăresc festivalurile recente de film au observat, însă, că mai tot ce-au văzut polonez în ultima vreme a fost, în continuare, excepțional. Mai mult, polonezii au “punctat” în ultimii ani și în zona cinematografului comercial, prin producții Netflix ca „Cum m-am îndrăgostit de un gangster” sau „365 de zile”.

“Şcoala națională” de film poloneză, lansată încă din anii ’50 ca așa-numitul “cinematograf al neliniștii metafizice” (dus la apogeu, însă, în anii ’70-’80, prin numeroase capodopere cinematografice), este considerată, de majoritatea criticilor și istoricilor de film, ca cea mai valoroasă și prestigioasă din întreg Estul european cinematografic – comunist la acea vreme, un “creuzet” artistic și filmic de excepție, însă, după cum timpul a dovedit. Şi, atenție, “școlile” cehoslovacă, maghiară, chiar și iugoslavă, ale acelei vremi sunt, la rândul lor, de excepție.

Wajda, Cybulski și Kieslowski, “clasici” de excepție

Numărul regizorilor de film polonezi din acea vreme care au devenit “clasici” ai cinematografiei universale este imens, depășind chiar și pe cel al celor ruși/sovietici. Îi menționăm doar pe cei mai importanți (câțiva dintre ei, plecați peste hotare, și-au continuat cariera de excepție acolo): Andrzej Wajda, Krzysztof Zanussi, Krzysztof Kieslowski, Roman Polanski, Jerzy Skolimowski, Agnieszka Holland, Jerzy Kawalerowicz. Ei sunt precedați de două nume care-au anunțat “mișcarea” artistică, dar au dispărut prematur, fiecare într-un accident tragic: regizorul Andrzej Munk (1920-1961) și actorul Zbigniew Cybulski (1927-1967).

Polonezii, “abonați” la Nobel și la Oscar

Continuă să trăiască și să fie activi Polanski – acesta însă, după ce-a regizat capodopera poloneză “Cuțitul în apă” (1962), a ales o carieră occidentală, cu avatarurile și tribulațiile binecunoscute –, Zanussi, Skolimowski și Holland. Regizoarea e autoarea, în 2017, a unui excepțional “Pokot” / “Spoor” / “Tablou de vânătoare”, ecranizare după romanul câștigătoarei poloneze a Premiului Nobel Olga Tokarczuk, intitulat “Poartă-ți plugul peste oasele morților”.

Cum spuneam, însă, dincolo de aceste nume, și regizorii polonezi afirmați după 1989 au continuat, într-un mod miraculos, să facă filme excepționale, pline de “substanță”. A făcut senzație la noi, în primul an al pandemiei, 2020, distribuirea de către Bad Unicorn a unui film polonez recent foarte puternic, “Corpus Christi” (2019, nominalizat la Oscar), regia Jan Komasa. Cei care urmăresc festivalurile de film polonez despre care spuneam fuseseră, însă, deja impresionați de un alt film al acestui autor: “Suicide Room” (2011).

Ce să mai spun despre pseudo-documentarul “All These Sleepless Nights” (2016), regia Michal Marczak, film pe care l-am considerat o capodoperă cinematografică a deceniului trecut și despre care-am scris de numeroase ori.

Ce să nu ratezi la Vistula Film Festival, festivalul filmului polonez

Așadar, prestigiosul Vistula Film Festival, festivalul filmului polonez ce promovează cultura poloneză în 24 de țări, îi invită pe spectatorii români la prima sa ediție în România, care va avea loc în perioada 22-25 septembrie, la Cinema Muzeul Țăranului din București. Evenimentul este organizat de Cinema Muzeul Țăranului şi Polish Film Festival “Vistula”/ Festiwal “Wisła”.

Un film de Kawalerowicz, autorul capodoperelor “Faraonul” şi “Maica Ioana a îngerilor”

Gala de Deschidere a festivalului va avea loc joi, 22 septembrie, la ora 19.00, urmată de proiecția filmului “Nu lăsa urme” (2021, regia Jan Paweł Matuszyński, film inclus în competiția oficială a Festivalului de Film de la Veneția de anul trecut). 

Vor fi prezentate opt producții de succes poloneze, majoritatea prezente la festivaluri în ultimii ani (dar şi un film “clasic”: “Trenul de noapte”, 1959, regia Jerzy Kawalerowicz – la 100 de ani de la naşterea regizorului –, care va fi proiectat sâmbătă, la ora 16.30). Intrarea la proiecții este liberă.

Vom încerca să ne descurcăm în “hățişul” programului şi să alegem câteva filme cărora, în măsura posibilului, să le acorzi atenție în mod deosebit. Ne-a ajutat în acest demers şi Mirona Radu, coordonator pe proiect în România pentru Vistula Film Festival şi directoarea Cinemaului Muzeul Țăranului.

Polonia, mon amour

Mirona Radu, coordonator pe proiect în România pentru Vistula Film Festival

Mirona Radu explică, în exclusivitate pentru TVMania, cum s-a ajuns la organizarea acestui prestigios festival în România: “Faptul că școala de film polonez este una dintre cele mai puternice și cu tradiție este un lucru de netăgăduit pentru toată lumea. Ultimii doi ani mi i-am petrecut studiind la Kieslowski Film School din Katowice, unde am urmat un nou program de master. Aici am avut ocazia să întâlnesc și să am ca profesori regizori sau producători activi polonezi, precum Jan Matuszyński, Rafael Kapelinski, Marcin Koszalka, și mulți alții. La un moment dat, la întâlnirile pe care mi le stabilesc cu profesioniștii din domeniu, i-am cunoscut și pe organizatorii Vistula Film Festival”. 

Un exemplu de hotărâre

Povestea Mironei Radu este, în continuare, un exemplu de tenacitate şi de profesionalism: “Nu aș fi pierdut această oportunitate de a aduce și în România cele mai recente creații poloneze premiate la cele mai importante festivaluri din Polonia și din lume. Cred că nu doar îndelungata mea experiență în organizare de festivaluri i-a convins să aibă încredere în mine ca delegat pentru România, ci mai ales admirația și respectul sincere pentru autorii polonezi și filmele lor care transpar în discuțiile pe care le port”

Când eşti tenace, perseverentă şi, mai ales, ştii cum să pui problema, nu ai cum să nu reuşeşti: “Le-am spus foarte hotărâtă că trebuie să aducem festivalul și în România și să plasăm astfel țara noastră pe harta lor (ei organizează acest festival în peste 20 țări) și nu i-am lăsat până nu i-am convins că îmi doresc, sunt capabilă și mă pot ocupa de coorganizarea sa. Pe de altă parte, aici există un public iubitor de filme poloneze, știam că acest demers este important pentru comunitatea cinefilă din România”.

Trei filme din selecția Vistula Film Festival

Mirona Radu ne dă, în exclusivitate pentru cititorii noştri, şi câteva amănunte despre selecție: “Am ales cele 8 filme ce urmează să fie văzute la Cinema Muzeul Țăranului dintr-o listă lungă pusă la dispoziție de directoarea de program a festivalului, gândindu-mă în primul rând la publicul bucureștean și îndeosebi al cinematografului pe care îl coordonez”

Iată câteva recomandări din program pe care directoarea cinemaului MȚR le face pentru cititorii TVMania: “Fiind alese de mine, mi-e greu să spun ce filme aș recomanda, căci sunt extrem de interesante fiecare în parte. Totuși, dacă ar fi să aleg trei titluri, acestea ar fi debutul Aleksandrei Terpińska, Alți oameni – care este un poem al străzii, un film cu totul aparte, îndrăzneț, cu o abordare regizorală nemaivăzută de mine până acum –, Filmul din apartament – documentarul semnat de Paweł Łoziński, un emoționant portret al vieții umane contemporane, care e compus din conversațiile pe care regizorul le poartă cu oamenii care trec pe strada de sub apartamentul său din Varșovia, fiecare poveste fiind unică și tratând modul în care încercăm să facem față vieții ca indivizi –, și filmul care închide această primă ediție a festivalului Vistula în România, I never cry / Nu plâng niciodată, regia Piotr Domalewski – o poveste inteligentă și emoționantă despre maturizare, cu un joc actoricesc remarcabil”.

I never cry / Nu plâng niciodată, regia Piotr Domalewski

Polonezii au grijă de patrimoniul lor cinematografic

“Răspândind cultura poloneză în lume, VISTULA FILM FESTIVAL este unul dintre cele mai mari festivaluri de film din lume; promovează cultura poloneză în peste 40 de orașe din 24 țări, pe parcursul a 10 luni ale fiecărui an. Scopul strategic al proiectului este de a promova cunoașterea realizărilor în domeniul cinematografiei poloneze și a rolului acesteia în cultura contemporană, împreună cu popularizarea repertoriului cinematografic ambițios și necomercial. VISTULA este o emblemă a culturii poloneze, creând imaginea Poloniei ca o țară modernă și deschisă dialogului intercultural”, spun organizatorii.

În acest context, să menționăm și că, din această vară, este disponibilă în întreaga lume platforma online https://35mm.online/en (vizionare streaming de filme poloneze din perioada 1940-2022). Toate filmele (160 de lungmetraje de ficțiune, 71 de documentare, 474 animații și 3108 episoade de cinecronică) sunt subtitrate în limba engleză.

Urmărește-ne pe Google News
  

Lasă-ne emailul tău ca să-ți trimitem zilnic cele mai importante articole scrise de jurnaliștii TVMANIA

Abonează-te