William Friedkin, unul dintre marii cineaști ai Hollywoodului, a murit la vârsta de 87 de ani. Friedkin a semnat filme de referință precum „Filiera franceză”, „Exorcistul” sau versiunea americană a celebrului „Salariul groazei”
William Friedkin, unul dintre marii cineaști ai Hollywoodului, a murit la vârsta de 87 de ani. Friedkin a semnat filme de referință precum „Filiera franceză”, „Exorcistul” sau versiunea americană a celebrului „Salariul groazei”
Regizorul William Friedkin a murit ieri, pe 7 august, la vârsta de 87 de ani, din cauza insuficienței cardiace și a pneumoniei. Regizorul s-a stins la casa lui din Bel Air, Los Angeles, a anunțat soția lui, fosta producătoare Sherry Lansing, citată de Hollywood Reporter.
William Friedkin a reprezentat cu brio filmele americane realiste ale anilor ’70, care nu se sfiau să exploreze laturile sordide ale existenței, scrie variety.com.
Primul său mare succes a fost clasicul „Filiera franceză” / „The French Connection” (1971). Filmul are în centru figura de neuitat a lui Jimmy Doyle (Gene Hackman), un polițist newyorkez dur și amoral, ale cărui eforturi de-a încolți un traficant de heroină se transformă în obsesie. Alături de colegul său din poliție, Buddy Russo (Roy Scheider), Hackman își joacă rolul cu o îmbinare de frenezie și amenințare mocnită, din care rezultă imaginea unui erou deopotrivă extraordinar și țicnit.
Celebra urmărire din film rămâne o secvență antologică, de-a lungul căreia Doyle, după ce se aruncă în mașina luată de la un civil, urmărește nebunește un asasin aflat într-un tren suspendat. Ceea ce face cursa memorabilă este felul în care a filmat-o Friedkin, cu camera năpustindu-se pe străzi o dată cu protagonistul, în așa fel încât publicul să simtă palpabil pericolul cursei. Gene Hackman joacă scena în forță, ca și cum de prinderea asasinului depinde șansa lui de-a mai respira.
„Filiera franceză”, recompensat cu 5 Oscaruri (inclusiv pentru cel mai bun film, regie și actor principal – Gene Hackman), 3 Globuri de Aur și un premiu BAFTA, l-a plasat pe Friedkin la vârful noului cinema american, alături de colegii săi legendari, precum Coppola, Altman, Scorsese sau De Palma, de care era, totuși, atât de diferit. Toți încercau să creeze filme puternice, de autor, în pofida imperativelor comerciale ale studiourilor. Friedkin avea o tehnică uluitoare, dar se considera un foarte bun meseriaș, fără pretențiile celorlalți mari cineaști ai anilor ’70. El a spus la un moment dat: „Când aud că un film este «al cuiva», mai degrabă decât «pentru cineva», simt miros de artă”, ceea ce l-a făcut perfect pentru a regiza „Exorcistul” / „The Exorcist”.
S-a spus despre „Exorcistul”, cu Linda Blair, Max von Sydow și Ellen Burstyn – probabil cel mai faimos film horror din ultimii 50 de ani -, că „a deschis ușa către cultura în care trăim acum”, că a fost „o experiență dusă la extrem” și că „a transformat groaza într-un element cât se poate de concret, pe care ni l-a vărsat drept în față”. Lansat la sfârșitul anului 1973 (chiar de Crăciun), filmul s-a plasat pe locul al doilea la încasări în 1974, chiar după „Cacealmaua” / „The Sting”, cu Paul Newman și Robert Redford.
Friedkin și-a dedicat apoi câțiva ani din viață realizării filmului „Sorcerer” (1977), cu Roy Scheider și Bruno Cremer (un remake ambițios al clasicului francez „Salariul groazei” / „Le salaire de la peur” (1953), al lui Henri-Georges Clouzot, cu Yves Montand), despre destinul unor bărbați disperați care conduceau un camion plin cu nitroglicerină pe un traseu extrem de periculos. Filmul a fost nominalizat la Oscar pentru sunet, dar a depășit cu mult bugetul și a fost considerat un eșec notoriu.
După controversatul „Cruising” (1980), cu Al Pacino, film care a dat o lovitură dură carierei sale, Friedkin a regizat „Viață și moarte în L.A.” / „To Live and Die in L.A.” (1986), un thriller care se dorea un fel de „Filiera Franceză” plasat în Los Angeles, cu un tânăr Willem Dafoe în rolul unui escroc abil. Remake-ul pentru televiziune al filmului „12 oameni furioși”, cu Jack Lemmon, George C. Scott și James Gandolfini, i-a adus o nominalizare la Emmy. William Friedkin a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame în 1997. În anii 2000 a revenit cu trei filme: thrillerul „Rules of Engagement” (2000), cu Tommy Lee Jones și Samuel L. Jackson, drama polițistă „Animal de pradă” / „The Hunted” (2003), cu Tommy Lee Jones și Benicio Del Toro și „Omul cu gândacii” / „Bug” (2006), un thriller psihologic cu Ashley Judd și Michael Shannon, selecționat în Quinzaine des réalisateurs la Cannes și recompensat cu premiul FIPRESCI.
William Friedkin a avut patru căsătorii și trei divorțuri: a fost însurat cu Jeanne Moreau din 1977 până în 1979, cu Lesley-Anne Down din 1982 până în 1985, având și un fiu, Jackson Friedkin, cu superba actriță, apoi a fost însurat cu actrița Kelly Lange. Ultima soție, producătoarea Sherry Lansing, i-a fost alături din 1991 până la dispariția sa.
Regizorul în vârstă de 87 de ani urma să participe la apropiatul Festival internațional de film de la Veneția. Drama sa, „The Caine Mutiny Court Martial” (2023), cu Kiefer Sutherland și Jason Clarke, este selectată în competiția prestigiosului eveniment, dar tot la Veneția va fi proiectată și copia recent remasterizată a celebrului său „Exorcistul” (1973), de la a cărui lansare se împlinesc 50 de ani. Cu ocazia aniversării, filmul va fi relansat, de asemenea, în format 4K Ultra HD și digital, într-o ediție care include și versiunea regizorului, secvențe bonus și detalii din culise.
La dispariția lui William Friedkin, Francis Ford Coppola a spus: „William Friedkin a fost primul meu prieten dintre regizorii generației mele și mă întristează foarte tare pierderea lui. Realizările lui în cinema sunt extraordinare și unice. Este singurul coleg pe care l-am cunoscut a cărui muncă a salvat, concret, viața unui om (este vorba despre documentarul „The People vs. Paul Crump”, cazul unui tânăr în vârstă de 22 de ani prins într-un jaf eșuat împreună cu alți patru bărbați de culoare și condamnat să moară pe scaunul electric, în inocența căruia Friedkin a crezut atât de mult, încât i-a dedicat filmul pentru a-i salva viața – n.r.). Filmele lui Billy reprezintă adevărate repere în cinema, de la «Filiera franceză», «Exorcistul» sau «Sorcerer», dar toate filmele lui sunt vii și au geniul său. Alegeți-l pe oricare dintre ele și vă va uimi. Firea lui afectuoasă și irascibilă ascundea un tip extraordinar, strălucitor și profund. Este foarte greu de acceptat că nu mă voi mai bucura niciodată de compania lui, dar măcar ne vor rămâne filmele sale” .
Sursa foto: Hepta