Iesiti de mult din orice circuit artistic, parintii „heavy-metalului” arata ce inseamna sa fii cu adevarat mare: sa nu te uite lumea!
In 1969, Led Zeppelin scotea pe piata primul album, inregistrat in mai putin de 30 de ore, pe cand trupe devenite ulterior simboluri ale muzicii rock nici nu isi dadusera inca seama ce tigari sa fumeze. Albumul se numea simplu „Led Zeppelin”. Au urmat, la distanta de un an, alte trei materiale discografice, toate denumite prin adaugarea unor cifre: II, III si IV. De atunci, faimoasa trupa englezeasca a mai iesit la rampa cu alte patru albume, plus alte doua inregistrari live, bine primite de public. Daca „The Song Remains The Same”, din 1976, a fost considerat „bunut”, dar fara stralucire, „How The West Was Won”, din 2003, s-a constituit exact in inregistrarea live de arhiva, pe care o asteptau fanii. „How The West Was Won” a fost de fapt un dublu CD, realizat din sesiuni radio si cu atat mai valoroase cu cat ele contin trei piese de negasit nicaieri inainte. Singurul amendament pe care criticii si presa, care nu a iubit niciodata din cale-afara aceasta trupa, l-au facut a fost sa pretinda ca inregistrarile au avut de suferit din cauza faptului ca nu au fost facute in fata publicului si deci si-au pierdut o parte din putere si autenticitate. Prostii. Led Zeppelin, adica Robert Plant si Jimmy Page, secondati de basistul John Paul Jones si de tobosarul John Bonham, a ramas o formatie de rock/blues-rock/heavy metal, cum vreti sa-i ziceti, autentica. Si care, la fel de important, la 35 de ani de la debut, reuseste o performanta remarcabila. Trei dintre piesele sale si-au gasit locul intr-un top al celor mai bune melodii rock din toate timpurile, clasament la care s-a inhamat postul Planet Radio si preluat de BBC, CNN, plus alte televiziuni si ziare din toata lumea.